Sanda Viţelar
Am luat centrul la pas. Nu din maşină, nu din birou, nu din auzite. Pe jos. De la Mureş Mall, din zona Farmaciei Universităţii, până la Catedrala Mare, pe Bolyai, apoi spre Piaţa Teatrului şi mai departe până la Palatul Culturii. Aproximativ 2,6 kilometri. Am fotografiat fiecare faţadă şi am numărat fiecare spaţiu. Nu opinii. Nu impresii. 194 de spaţii comerciale. Asta e realitatea. Citiţi în ediţia de astăzi un material amplu realizat pe acest subiect, dar vă invit să faceţi şi dumneavoastră, cititorii, această plimbare pentru a vă face singuri o opinie despre situaţia din centrul oraşului.
Dacă am exagerat noi cu ceva, ne asumă, dar cred că, din contră, am fost destul de blânzi.
Plimbarea de documentare prin centru mi-a lăsat un gust amar, am rămas cu sentimentul că nu am traversat centrul unui municipiu reşedinţă de judeţ, ci mai degrabă că am trecut printr-un târg obosit, fără direcţie, fără identitate, fără ambiţie. Un loc în care totul există, dar nimic nu contează cu adevărat.
Cifrele sunt reci, dar spun o poveste dureroasă. Cele mai multe sunt magazine de haine şi pantofi — dar nu branduri, nu identitate, nu calitate. Doar buticuri înghesuite, marfă anonimă, improvizaţie. Restaurante sunt, cafenele sunt, patiserii sunt peste tot. Dar nu formează nimic. Nu creează viaţă urbană. Sunt împrăştiate, pierdute între bănci, farmacii şi amaneturi. Iar între ele, goluri. Spaţii închise. Vitrine goale. Semne clare că ceva nu funcţionează. Că afacerile nu rezistă. Că centrul nu susţine, ci consumă şi apoi abandonează.
Citeşte şi: Târgu Mureş: Centrul unui târg care e oraş doar în acte
Dar poate cel mai greu de privit nu sunt cifrele, ci imaginea. Faţade murdare, tencuială căzută, afişe rupte lipite peste alte afişe, cabluri trase la întâmplare. Nicio coerenţă, nicio grijă, nicio urmă de respect pentru spaţiul în care trăim. Clădiri de patrimoniu există. Palatul Culturii este acolo. Teatrul este acolo. Muzeele sunt acolo. Dar nu reuşesc să salveze nimic. Sunt doar insule într-un ocean de nepăsare.
Centrul nu este gândit pentru oameni. Nu te invită să stai. Nu te face să vrei să revii. Nu îţi oferă un motiv să petreci timp acolo. Îl traversezi. Atât. Şi poate asta este cea mai dură concluzie: centrul oraşului nostru nu este o destinaţie, este doar un culoar de trecere.
Primăria are, pe hârtie, planuri ambiţioase de reamenajare a zonei centrale. Proiectele arată bine, randările sunt curate, promisiunile sunt generoase. Dar între ceea ce vedem astăzi pe teren şi ceea ce ni se prezintă pe hârtie este o distanţă uriaşă. Iar până când aceste planuri vor deveni realitate, centrul rămâne exact aşa cum este acum: un spaţiu care nu inspiră, nu atrage şi nu reprezintă cu adevărat oraşul. Întrebarea reală este: cum am ajuns să acceptăm asta?
Citește și