Prof. Mihai Teodor Naşca
Adunăm în ungherele sufletului tot felul de stări, emoţii, frici, bucurii şi ajungem la un moment dat să nu mai ştim cum să le gestionăm. Lăsăm subconştientul să le administreze, iar acesta strecoară uşor, uşor în câte un vis tot ansamblul de trăiri ţinute doar pentru noi.
Când va învăţa omul că scopul lui este acela de a trăi, de a experimenta, de a se cizela şi a creşte în trăiri frumoase, atunci acesta va abandona lupta inutilă în cursa îmbogăţirii copiilor şi nepoţilor.
Să pui capul liniştit pe pernă şi să simţi cum Dumnezeu te-a învrednicit să petreci acea zi şi iar să te abandonezi în voinţa Celui de sus pentru o noapte, pe care învăţaţii creştini o asemuiesc cu moartea, puţin câte puţin.
Să laşi gândurile să zboare, să se ducă pe lângă urechile tale şi când simţi că grijile, fricile, suspiciunile îţi bat la poarta sufletului şi a minţii tu să începi să îţi umpli memoria cu cele mai frumoase amintiri, să dai şi minţii şi sufletului şansa de a se desfăta în ceea ce ce ţi-a creat bucuria şi să nu deschizi niciodată gândurilor ce vin să te tulbure. Nimic nu se petrece fără voia lui Dumnezeu… deci să avem încredere că şi cele bune şi cele rele îşi au rostul lor şi liniştea sufletească e cel mai bun medicament.
Înţelepţii răsăriteni spuneau că dacă o problemă are soluţie nu trebuie să te mai stresezi, iar dacă nu are nicio soluţie, nu trebuie să te mai stresezi. Să te abandonezi în propriul suflet şi apoi să te cufunzi în conştiinţa universală, convins că eşti o mică fărâmă a Universului, în care vremelnic căutăm esenţa de a fi: iubirea!
Să aveţi o zi plină de veşti bune!
Citește și