Ciprian Năprădean
De curând am ascultat „Gemenele de la Auschwitz”. Povestea celor două surori din judeţul Sălaj s-a conectat imediat, în mintea mea, cu interviul pe care i l-am luat domnului Marton, supravieţuitor al Auschwitzului, dar şi cu drama vecinilor mei evrei din satul Aluniş, acelaşi judeţ. În toate aceste cazuri, oamenii au acceptat răul strat după strat, sperând, până în clipa în care au fost ridicaţi, că totul este un coşmar din care se vor trezi în curând.
Toţi credeau că au un „alibi”. Bătrânul Shamuel din Aluniş, vecinul bunicilor mei, luptase în Primul Război Mondial şi primise „Crucea de Fier”. Era respectat şi era „de-al locului”. La fel, familia gemenelor credea că relaţiile bune cu comunitatea şi respectul de care se bucurau, inclusiv din partea autorităţilor hortyste, le va proteja. În toate cazurile, realitatea a fost crudă: alibiurile nu erau decât iluzii.
Cartea m-a izbit prin simplitatea ei. Totul este văzut prin ochii unui copil care nu înţelege de ce lumea i se prăbuşeşte. Nu există explicaţii la întrebări simple, precum: „De ce consătenii şi prietenii mei au devenit iraţionali şi ne urăsc fără motiv?” Pentru că noi, adulţii, înţelegem mai bine cât de permeabilă este mintea umană la ideologie. Pentru că oamenii nu caută neapărat dreptatea sau adevărul, ci sensul. Iar unii dintre străbunicii noştri au găsit sens în a urî alţi oameni, pentru simplul motiv că asta le-au spus nişte psihopaţi ajunşi la putere. Să nu vă mire acest lucru! Priviţi chipul hidos al MAGAoaiei americane şi veţi înţelege.
Cel mai incomod gând care m-a urmărit după lectură nu ţine de Mengele sau de ororile experimentelor, ci de oameni. De oamenii simpli, de vecini, de cei care, la un moment dat, au ales să fie răi. Ştiu din poveştile bunicilor mei că la ridicarea evreilor nu au fost implicaţi doar soldaţi sau autorităţi, ci şi localnici din Aluniş şi Someş Odorhei. Oameni obişnuiţi, care, sub influenţa unei ideologii, au devenit ticăloşi.
Asta mă sperie cel mai mult, cât de uşor poate fi împins omul într-o direcţie greşită şi cât de greu este să consumăm informaţia, abia după ce o spălăm de propagandă.
Pentru mine, această carte nu este doar despre Auschwitz. Este despre cât de aproape a fost Auschwitz de casa mea şi despre cât de aproape poate fi, oricând, de oricine.
Citește și