de Mugurel Puşcaş
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
E ostenit… E singur şi pribeag…
Înconjuraţi de vină şi păcate,
Mereu îl răstignim pe Cel Mai Drag.
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
Iar dragostea nemărginit-a Lui
O răsplătim punând de spini cunună,
Rănindu-I mâna sfântă cu un cui.
Când poarta noastră e mereu închisă
Pentru Cel Bun şi veşnic pământean,
Să-L aşteptăm, creştinilor, în uşă,
Să-I ridicăm povara de alean.
Când poarta noastră e mereu închisă
N-avem de dat, avem doar de luat…
Mă-nchin la Dumnezeu cu umilinţă,
Ce-a devenit divinul aluat?…
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
La suferinţa Lui smerit mă-nchin,
Purificat voi cerne-a mele fapte,
Gustând din Trupu-I pâine, vers şi vin.
Citește și