Dr. Diana Pop
Tribunalul de Primă Instanţă Francofon din Bruxelles s-a pronunţat, la 1 aprilie, în dosarul privind contractele dintre România şi compania Pfizer pentru vaccinurile anti-COVID-19, stabilind obligaţii financiare majore pentru statul român.
Potrivit declaraţiilor ministrului Sănătăţii, Alexandru Rogobete, România are de achitat aproximativ 3 miliarde de lei, fără penalităţi calculate.
„Vorbim, în termeni concreţi, de echivalentul unui nou spital major în România. Practic, acesta este «al 4-lea Spital Regional de Urgenţă»”, a declarat ministrul.
Cine răspunde pentru această decizie?
Întrebat direct cine este responsabil pentru datoria de aproximativ 600 de milioane de euro, ministrul Sănătăţii a evitat să indice vinovaţi, invocând cadrul legal în desfăşurare:
„Nu sunt procuror, nu pot să vă spun a cui e vina. (…) Este un dosar în curs la DNA şi aşteptăm să ne spună cine este de vină, cine a greşit şi cum s-a semnat acest contract.”
În acelaşi timp, ministrul a formulat o evaluare clară din perspectivă medicală şi de sănătate publică: „Ca medic, din punctul meu de vedere, contractul cu numărul 3 a fost semnat fără să existe o nevoie şi cifrele au fost supraevaluate.”
Declaraţia este susţinută şi de analiza volumelor contractate: „Dozele de vaccin doar de la Pfizer depăşesc cu mult populaţia României inclusiv cu rapel”, a mai spus Rogobete în cadrul conferinţei de presă.
Cum va plăti România această datorie
Întrebat cum va fi acoperită suma de aproximativ 600 de milioane de euro, ministrul Sănătăţii a explicat că aceasta nu se regăseşte în bugetul actual al instituţiei.
„Am fost în contact în permanenţă cu ministrul Finanţelor. Sigur că banii vor veni, cel mai probabil, din bugetul de stat, prin Ministerul Sănătăţii sau prin Ministerul Finanţelor. Asta este un detaliu, un mecanism financiar care urmează să fie stabilit ulterior. Nu, astăzi, Ministerul Sănătăţii nu are această sumă în bugetul de stat”, a declarat Alexandru Rogobete.
Cu alte cuvinte, impactul financiar va fi suportat, în final, din bugetul general al statului, cu efecte indirecte asupra întregului sistem public.
Mai mult, obligaţia de plată este executorie, indiferent de evoluţia juridică ulterioară: „Indiferent dacă se face apel sau nu se face apel, România va trebui să plătească această sumă. Dacă se câştigă în recurs, în forma de apel, sigur că banii vor fi reîntorşi către România, dar da, este o măsură executorie.”
Contracte semnate în cascadă, pe fondul incertitudinii pandemice
Cronologia deciziilor contractuale ridică astăzi semne de întrebare privind proporţionalitatea şi fundamentarea acestora:
• Noiembrie 2020: primul contract – 12,78 milioane doze
• Februarie 2021: al doilea contract – 12,31 milioane doze
• Mai 2021: al treilea contract – 39 milioane doze
În total, România a plasat patru comenzi majore, achitate integral, în valoare de aproximativ 1,2 miliarde lei.
Ulterior, în ianuarie 2022, o parte dintre doze au fost transferate către alte state – inclusiv Germania şi Ungaria – însă cantităţi semnificative au rămas neutilizate sau nelivrate.
Decizia din mai 2021 – punctul critic
Ministrul Sănătăţii a subliniat că momentul semnării celui de-al treilea contract ridică cele mai multe semne de întrebare: „Este adevărat că în mai 2021 nu ştiam în ce direcţie va merge pandemia, dar este evident că, în mai 2021, ştiam sigur că populaţia ţării nu se va dubla.”
Analiza retrospectivă arată că volumele contractate depăşeau semnificativ necesarul estimabil la acel moment, raportat la populaţia României şi la ritmul real al campaniei de vaccinare.
„Se vede de la distanţă că volumele contractate depăşeau cu mult necesarul real.”
Costul deciziilor administrative
În prezent, aproximativ 29 de milioane de doze nelivrate generează obligaţii de plată de circa 3 miliarde de lei. Impactul este unul direct asupra bugetului public:
„Bani care ar fi trebuit să ajungă în spitale, în medicamente şi în servicii pentru pacienţi sunt astăzi blocaţi într-un litigiu.”
Ministrul Rogobete a subliniat că analiza responsabilităţilor aparţine instituţiilor judiciare: „Nu vreau să acuz pe nimeni. Nu acesta este rolul meu. Asta este rolul justiţiei.”
Însă concluzia administrativă rămâne una clară: „Lipsa de responsabilitate administrativă se vede cu ochiul liber atunci când te uiţi la cifre.”
Fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, (ministru al Sănătăţii în perioada decembrie 2020 – 14 aprilie 2021), critică dur modul în care autorităţile române au gestionat negocierile cu Pfizer privind vaccinurile anti-COVID, susţinând că inacţiunea a costat statul român sute de milioane de euro.
Potrivit lui Voiculescu, România ar fi avut în mai 2023 pe masă o ofertă negociată de Comisia Europeană cu Pfizer (Amendamentul 5), care ar fi permis:
• reducerea numărului de doze contractate cu peste 7 milioane
• reeşalonarea livrărilor până în 2026
• transformarea obligaţiei de cumpărare într-o opţiune flexibilă
„Cu totul, România ar fi economisit peste 260 de milioane de euro”, susţine fostul ministru.
Acesta mai afirmă că doar reeşalonarea livrărilor ar fi evitat dobânzi „care probabil sar de 150.000 EUR pe zi”.
Voiculescu susţine că majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au acceptat amendamentul negociat de Comisie.
„24 de state membre au acceptat Amendamentul 5. Polonia şi Ungaria au refuzat explicit. România nu a transmis nicio poziţie”, afirmă acesta.
De cealaltă parte, Alexandru Rafila (ministru al Sănătăţii în perioada 25 noiembrie 2021 – 23 iunie 2025) susţine că decizia de a nu mai achiziţiona cele 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19 a fost „una corectă”, în condiţiile în care România se confrunta deja cu „depozite pline cu milioane de doze care au expirat” şi cu un interes în scădere al populaţiei pentru vaccinare. „Ar fi fost profund greşit să blocăm bugetul sănătăţii în stocuri inutile”, afirmă acesta, subliniind că autorităţile au încercat să limiteze pierderile prin revânzarea a peste 7,5 milioane de doze către state precum Germania şi Ungaria, dar şi prin donaţii.
Ministrul mai precizează că au existat „numeroase runde de negocieri” cu Pfizer şi Comisia Europeană, fără niciun rezultat: „Din păcate, nu s-a ajuns la un rezultat favorabil pentru România.”
Ce urmează?
Ministerul Sănătăţii Alexandru Rogobete anunţă că analizează toate opţiunile juridice şi financiare pentru a limita impactul asupra bugetului public.
„Nu vom cosmetiza realitatea şi nu vom evita adevărul. Încrederea se construieşte pe fapte. Iar responsabilitatea nu este opţională.”
Citește și