Rom dinspre tată, maghiar din partea mamei și român prin studii, printr-o exprimare culturală și artistică desăvârșită, Rudy Moca e o personalitate aparte în peisajul mureșean și nu numai. La omul care e uneori rupt în mai multe lumi, sfâșiat între credințe, între înțelegeri, contestat de unii și respectat de alții, înlăuntrul său toate aceste polarități coexistă armonios. Însă, mereu, de Ziua Mondială a Romilor, e trist, deoarece această etnie își asumă tot mai puțin propria identitate…
Activ și după pensionarea de la Teatrul de Tineret „Ariel” din Târgu Mureș, am avut această discuție telefonică cu Rudy Moca, el aflându-se la Baia Mare, invitat de 8 aprilie să modereze un simpozion, tocmai cu prilejul Zilei Romilor. Și începe abrupt: „Problema este că mereu această zi mă surprinde, de fiecare dată, cu inexistența unui moment de autocritică pentru toată comunitatea romă. Sunt supărat pe faptul că asumarea identității etnice, la mulți romi, încă lasă de dorit. Dacă nu îndrăznești și dacă nu ai curajul să îți asumi cu mândrie identitatea etnică, atunci cum mai ai curajul să îți ceri drepturi? De obligații nici nu mai vorbesc…”, spune el, referindu-se cu precădere la romii din România.
Și continuă, cu obidă, dar nu cu ură: „O mare parte a membrilor comunității romilor, dacă au șansa să aibă culoarea pielii mai albă, atunci renunță la identitate, crezând că se pot ascunde într-o haină civilă, într-o altă identitate decât cea romă. Ei uită că, în localitatea unde s-au născut, nu pot să-i înșele niciodată nici pe vecini, nici pe cunoștințe, pe prieteni, colegi de serviciu, de școală, pe preotul care i-a botezat sau cununat. În condițiile astea, cum, Dumnezeu, pot să renunțe atât de ușor la mamă, la tată, la propria lor identitate?”, izbucnește Rudy.
El e, totuși, un înțelept, își schimbă rapid registrul mental, trece peste moment și afirmă că nu își pierde speranța că vor veni și zile mai bune, în care co-etnicii săi își vor da seama că renunțarea la asumarea, cu bune, cu rele, a identității duce la mari greutăți și posturi sociale jenante: „Totuși constat că o nație din România, care a fost robită timp de peste 500 de ani, a ajuns în zilele noastre să aibă o grupare extrem de evoluată, cea a intelectualilor, cel puțin cei care se recunosc astfel, iar pentru mine asta înseamnă evoluție”.
Întrebat dacă tineretul romilor se identifică cu propria etnie, dacă există speranță la ei, Rudy Moca se întristează din nou: „Foarte, foarte puțină speranță, atâta vreme cât părinții lor, neasumându-și această identitate și existând tot mai frecvente căsătorii mixte, așa cum este și cazul meu, limba romani, vorbită uzual, se pierde”…
Tradițiile se uită, se pierd, dar se pot recupera
Rudy Moca deplânge pierderea treptată a cutumelor culturale, a tradițiilor, a obiceiurilor, din cauză că tot mai mulți romi renunță la ele, vorbesc limbile populațiilor majoritare, în funcție de zonă – română, maghiară, pe la noi. „Sunt vremuri grele, de schimbare, ne transformăm cu toții…”, constată Rudy. Întrebat dacă există șanse ca etnia romă să dispară efectiv în următorii zeci sau sute de ani, el ezită înainte de a răspunde:
„Dacă n-ar exista șanse, atunci aș face un mare păcat pierzându-mi eu însumi speranța într-o schimbare… Îmi place să cred că există speranțe, există tineri intelectuali care, încet-încet, cel puțin o anumită categorie, vor reuși să-i tragă după ei pe ceilalți. Asta pentru a ne dezvolta ca o națiune liberă, cunoscută în toată lumea asta. Să nu uităm, suntem una dintre cele mai adaptabile nații de pe pământ!”, concluzionează, într-o notă optimistă, omul care, ca artist păpușar, a făcut zeci de generații de copii să râdă, să creadă în minuni…
Citeşte şi: Pe râul Mureș există baraje și stăvilare artificiale care împiedică migrația naturală a peștilor
Valeriu Russu
Urmăreşte şi: