Dragoş Bardoşi
Da, putem spune, mai în glumă, mai în serios, că duminică, la Budapesta, va avea loc o adevărată olimpiadă internaţională a serviciilor secrete. Campania electorală extrem de dură care se desfăşoară în Ungaria are un numitor comun al acuzaţiilor reciproce dintre principalii competitori, Fidesz şi Tisza: implicarea serviciilor secrete străine.
Nu trebuie să fii un mare specialist în campanii electorale ca să observi că Ungaria este astăzi un teren de confruntare simbolică între mai multe centre de putere. Rusia priveşte Budapesta ca pe un aliat util în interiorul UE, Bruxelles-ul vede scrutinul ca un test strategic, iar Washingtonul actual laudă deschis linia lui Viktor Orbán – un paradox greu de explicat pentru o guvernare apropiată de Moscova.
Campania a depăşit de mult logica clasică guvernare–opoziţie fiind o confruntare despre direcţia strategică a Ungariei şi despre cine poate revendica legitimitatea suveranităţii. Atât Viktor Orbán, cât şi Péter Magyar încearcă să convingă electoratul că adversarul este expresia unei influenţe externe.
Orbán joacă pe terenul pe care îl stăpâneşte: securitate, pace şi apărarea naţiunii şi a mutat deliberat discuţia din zona economică în cea geopolitică şi încearcă să transforme alegerile într-un referendum despre „război sau pace”, sugerând că opoziţia ar apropia Ungaria de conflictul din Ucraina.
Magyar propune direcţia opusă: readuce tema corupţiei, a serviciilor publice şi a uzurii după 16 ani de guvernare Fidesz. În acelaşi timp, încearcă să evite eticheta de „candidat al Occidentului”, păstrând teme conservatoare precum protecţia frontierelor, ceea ce îi permite să atragă inclusiv votanţi dezamăgiţi ai puterii.
În acest decor, acuzaţiile privind serviciile secrete nu mai sunt simple accesorii de campanie. Ele au devenit armă centrală. Reuters a relatat la 26 martie despre solicitarea lui Péter Magyar ca procurorul-şef să investigheze presupusa folosire a aparatului de securitate împotriva Tisza, după o investigaţie Direkt36 privind percheziţii la doi specialişti IT asociaţi partidului, într-un dosar în care acuzaţiile iniţiale nu s-ar fi confirmat, dar în care ar fi apărut indicii privind tentative de acces la sistemele informatice ale Tisza.
Guvernul ungar a respins interpretarea opoziţiei şi a susţinut, dimpotrivă, că persoanele vizate aveau legături suspecte, inclusiv contacte asociate zonei ucrainene de intelligence. Cu alte cuvinte, opoziţia acuză instrumentarea politică a instituţiilor statului, iar puterea răspunde insinuând un risc real de infiltrare şi influenţă externă.
Intervenţiile internaţionale au amplificat tensiunea. Vicepreşedintele american JD Vance a acuzat Uniunea Europeană de ingerinţă şi şi-a exprimat sprijinul pentru Orbán, în timp ce Moscova a susţinut că anumite cercuri europene sprijină opoziţia, fără a prezenta dovezi. Bruxelles-ul a respins acuzaţiile şi a insistat că doar alegătorii ungari decid rezultatul votului.
Rezultă o contradicţie evidentă: ingerinţa este denunţată când vine dinspre UE, dar acceptată când vine dinspre Washington. În paralel, opoziţia exploatează relaţia apropiată a guvernului cu Rusia, iar incidente precum cel al explozibililor descoperiţi lângă infrastructura de gaz au fost imediat integrate în logica electorală.
De fapt, în Ungaria se suprapun trei campanii: una economică, una geopolitică şi una a suspiciunilor.
Dacă ar fi să rezumăm: Viktor Orbán spune că doar el poate proteja Ungaria de război şi influenţe externe; Péter Magyar susţine că regimul a slăbit instituţiile şi a împins ţara spre o dependenţă periculoasă de Rusia.
De aceea, votul din 12 aprilie nu este doar despre Ungaria. Este un test despre cât de departe poate merge, în interiorul Uniunii Europene, un model politic construit pe suveranism, presiune externă şi retorica permanentă a asediului.
Eu sunt curios dacă, în cazul în care Péter Magyar va ajunge premier, vom afla care a fost provenienţa şi circuitul real al banilor dinspre Budapesta înspre Transilvania şi retur. Retur, pentru că există suspiciuni că o parte din bani s-ar fi întors, mascaţi sub diferite forme, mai mult sau mai puţin legale, în conturile unor apropiaţi ai puterii de la Budapesta.
Citește și