Sanda Viţelar
Există o tentaţie periculoasă în administraţia publică: aceea de a justifica încălcarea legii printr-un scop aparent nobil. „Am făcut pentru oameni”, „era nevoie”, „nu aveam altă soluţie”. Sunt fraze care sună bine, dar care ascund, de fapt, una dintre cele mai grave derapaje: transformarea interesului public într-un pretext pentru ilegalitate.
Cazul de la Sânpetru este exact genul de exemplu care trebuie spus pe nume. Iluminat stradal fără contract, racordări ilegale pentru terenuri şi spaţii publice, energie consumată fără măsurare. Toate, în numele unei utilităţi evidente: lumină pe stradă, facilităţi pentru comunitate. La prima vedere, pare un gest pragmatic. În realitate, este o încălcare flagrantă a legii. Problema nu este că oamenii au avut lumină. Problema este cum s-a obţinut acea lumină. Pentru că, dacă acceptăm ideea că legea poate fi încălcată „pentru binele comunităţii”, deschidem o uşă pe care nu o mai putem închide.
Astăzi e curent tras ilegal „pentru oameni”. Mâine poate fi orice: bani cheltuiţi fără justificare, contracte atribuite discreţionar, reguli ignorate pentru „urgenţe”. În acel moment, nu mai vorbim despre administraţie, ci despre arbitrariu.
Statul nu funcţionează pe bază de intenţii bune, ci pe bază de reguli. Iar aceste reguli există tocmai pentru a proteja comunitatea – inclusiv de excesele celor care cred că scopul scuză mijloacele. Mai mult, acest tip de „economie” este, în realitate, o iluzie. Nu s-au economisit bani. S-a transferat costul. Dacă bugetul local nu a plătit energia, a plătit altcineva – operatorul, adică, în final, tot consumatorii.
Nu este eficienţă. Este doar mutarea notei de plată în altă parte. Şi mai grav este mesajul transmis: că legea este opţională atunci când ai funcţie. Că poţi decide tu, ca primar, ce reguli respecţi şi ce reguli ocoleşti. Asta nu mai este administraţie. Este abuz de putere.
Un lider local nu este ales ca să „descurce lucrurile” pe ocolite, ci ca să le rezolve corect. Dacă există probleme de infrastructură, ele trebuie rezolvate legal, transparent şi responsabil, nu prin improvizaţii ilegale care pot funcţiona o vreme, dar lasă în urmă prejudicii şi neîncredere. Pentru că, în final, comunităţile nu se construiesc pe scurtături. Se construiesc pe reguli respectate, pe responsabilitate şi pe asumare. Iar adevărul incomod este acesta: binele făcut cu încălcarea legii nu este bine. Este doar un abuz ambalat frumos.
Citește și