România traversează un paradox energetic care nu mai poate fi ignorat: în loc să devină mai autonomă, ajunge să importe mai mult exact în zonele unde ar trebui să fie stabilă. Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică pentru februarie 2026 conturează imaginea unui sistem dezechilibrat, în care vulnerabilitățile nu țin doar de consum, ci mai ales de structură, planificare și investiții. Importăm mai mult decât e nevoie.
Cuprins:
Analiza aparține lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, care avertizează că România nu are o problemă punctuală, ci una de arhitectură energetică: „Nu este o criză de resurse, ci una de organizare și coordonare a sistemului” .
Cărbunele: „siguranța” care depinde de importuri
Una dintre cele mai dure concluzii vizează cărbunele. Deși necesarul a scăzut cu 20%, importurile au explodat cu 520%, ceea ce pune sub semnul întrebării întreaga retorică politică privind rolul său strategic.
„Nu mai poți susține că menținerea cărbunelui înseamnă independență energetică, dacă lanțul de aprovizionare devine tot mai dependent de import”, explică Chisăliță .
În realitate, România păstrează în funcțiune capacități vechi, dar alimentate din exterior, ceea ce transformă un presupus avantaj strategic într-un cost ridicat și o iluzie de securitate.
Petrolul: valoarea adăugată pleacă din țară
Pe segmentul petrolier, dezechilibrul este la fel de evident. Importurile de țiței au scăzut cu 18%, dar cele de produse petroliere au crescut cu 23%, în special la motorină.
„Asta arată clar că România importă mai puțin materie primă și mai mult produs finit, ceea ce înseamnă că valoarea adăugată se mută în afara țării”, subliniază expertul .
În context geopolitic tensionat, această evoluție devine cu atât mai problematică: în loc să-și consolideze capacitatea internă de rafinare, sistemul a crescut dependența de produse finite din import.
Gazele: vulnerabilitate la orice creștere de consum
Situația gazelor naturale confirmă o altă slăbiciune majoră. La o creștere a consumului de doar 11%, importurile au urcat cu 47%.
„Asta înseamnă că fiecare unitate suplimentară de consum este acoperită disproporționat din import. Este definiția vulnerabilității”, avertizează Dumitru Chisăliță .
Mesajul este direct: sloganul independenței energetice bazate pe gaz nu se confirmă în practică.
Electricitatea: singurul sector care reduce dependența
Singura zonă unde datele indică o evoluție pozitivă este producția de electricitate. Creșterile semnificative din hidro (+46%) și eolian (+39%) au dus la scăderea importurilor cu 16% și la creșterea exporturilor cu 8%.
„Atunci când producția internă ieftină și fără combustibil importat crește, dependența externă scade imediat”, explică Chisăliță .
Cu toate acestea, el atrage atenția că problema nu este cantitatea de energie produsă, ci capacitatea sistemului de a o gestiona eficient în timp real.
Consum mai mic, dar nu din eficiență
Scăderea consumului casnic de electricitate cu 5% nu este, însă, un semn de progres, ci mai degrabă de presiune economică.
„Gospodăriile nu consumă mai puțin pentru că sunt mai eficiente, ci pentru că reduc consumul din cauza facturilor”, punctează specialistul .
Fenomenul indică o formă de sărăcie energetică mascată, nu o modernizare reală a consumului.
Rețelele, problema ignorată a sistemului
Unul dintre cele mai alarmante semnale vine din zona infrastructurii: consumul tehnologic în rețele a crescut cu 24%.
„Asta înseamnă pierderi mai mari, dezechilibre și costuri sistemice ridicate. Nu producția este problema, ci rețeaua rămasă în urmă”, explică Chisăliță .
Lipsa investițiilor în rețele, digitalizare și stocare erodează o parte importantă din câștigurile aduse de energia regenerabilă.
Citeşte şi: Lucrări ilegale de înființare a unui aerodrom într-o arie protejată din Harghita
Concluzia: o tranziție prea lentă și incoerentă
Privite în ansamblu, datele conturează un diagnostic dur: România nu suferă din cauza tranziției energetice, ci din cauza faptului că aceasta nu este făcută suficient de rapid și inteligent.
„Independența energetică este de vitrină, nu de sistem”, sintetizează Dumitru Chisăliță .
Mesajul final este clar: fără investiții reale în modernizarea rețelelor, flexibilitate, stocare și capacități interne eficiente, România va continua să importe exact acolo unde ar trebui să fie cel mai puternică.
Alex Corin
Urmăreşte şi: