Prof. univ. dr. Cornel Moraru
Despre Târgu Mureş s-a vorbit mereu în termeni elogioşi, atestând de fiecare dată – ca pe o surpriză plăcută – existenţa unei adevărate metropole culturale aici, în inima Transilvaniei. Nu s-a exagerat deloc. Oraşul nostru nu impresionează ca mărime, dar are o fizionomie proprie, vizibilă de îndată ce l-ai cunoscut mai de aproape, precum şi un renume câştigat de-a lungul anilor, prin consecvenţa de a cultiva anumite valori şi standarde de civilizaţie.
Efortul multor generaţii de târgumureşeni se vede, astfel, răsplătit. Chiar şi în vremuri de tranziţie şi de urgentă reconstrucţie morală şi economică, cum sunt acestea de după revoluţie, oraşul arată încă decent, nu şi-a pierdut ştaiful său de odinioară şi nici farmecul uşor provincial, în sensul bun, ca o sfidare la capriciile şi abuzurile istoriei. Un ritm de dezvoltare mai degrabă echilibrat întreţine, în ultimii ani, un proces calm de regenerare şi conlucrare benefică în valorificarea tuturor resurselor existente. După ce ani de zile s-a construit mult şi, uneori, în grabă şi fără gust, e timpul să construim nu neapărat mai puţin, dar mai bine şi mai chibzuit.
Sub aspect cultural şi identitar, sunt de preferat schimbările de profunzime, cu încărcătură spirituală, nu acelea de suprafaţă, oricât de spectaculoase ar fi ele privite cu ochiul liber. Cheia reuşitei constă în găsirea formulei optime între a păstra ceea ce există deja preţios şi consacrat în memoria şi codul de norme şi valori al comunităţii şi a edifica în continuare pe acest fundament de rigoare şi stil. Cel mai neplăcut în înfăţişarea oraşelor moderne este precipitarea şi, mai ales, absenţa oricărei intenţii de stil.
Târgu Mureş, oraş modern în toată puterea cuvântului, are în acelaşi timp un stil propriu inconfundabil, tot mai bine protejat, printr-o viguroasă acţiune de restaurare în plan material şi simbolic.
Identitatea unui oraş se confundă cu istoria, oamenii şi bunurile culturale cele mai de preţ acumulate de la o epocă la alta. Aspectul arhitectonic al oraşului, muzeele, filarmonica, teatrele, lăcaşurile de cult, revistele, bibliotecile, şcolile şi universităţile constituie emblema noastră. Fiecare instituţie sau edificiu de marcă înseamnă ceva de neînlocuit în această oglindă a memoriei culturale vii, prin care un oraş rezistă cel mai bine în faţa eroziunii şi patinei timpului.
Nu altceva conferă stabilitate şi sens vieţii noastre, şi face să ne simţim, cumva, mai în siguranţă în aşteptarea neliniştitoare a unor provocări de care ne izbim tot mai des. Tăvălugul globalizării va ajunge şi la noi – e doar o chestiune de timp şi de intensitate a şocului. Va fi absolut vital să putem rezista, să ne păstrăm la fel de treaz şi puternic reflexul de autoapărare. Şansa noastră e că avem ce conserva, nu trebuie s-o luăm mereu de la zero.
Vrând-nevrând, am ajuns din nou la imperativul stilului. Acesta e marcat tocmai de diversitatea multiculturală şi interculturală a zonei în care e plasat oraşul. Aici, la Târgu Mureş, multiculturalismul nu e o vorbă goală. Spiritul creator local – genius loci – se manifestă de veacuri sub pecetea unor multiple forme şi iniţiative culturale, care dau specificul şi farmecul urbei.
Un amestec de trăsături simple, hieratice şi altele de o somptuozitate barocă specială conferă expresiei, de ce nu, strălucire şi distincţie habitatului nostru comun. Într-un fel, pentru a continua în aceeaşi linie, care vine din trecut înspre prezent, cu ambiţia mărturisită de a menţine mereu oraşul ca un etalon de civilizaţie şi deschidere spre valorile europene, trebuie să ne raportăm neîncetat măcar la cele câteva repere culturale esenţiale evocate în aceste pagini. Numai aşa vom găsi în noi înşine forţa, luciditatea şi energia trebuitoare de a înainta cu demnitate în timp.
Citește și