Dr. Diana Pop
Cât costă, în realitate, o apendicită în România? Cât plătim pentru o pneumonie sau pentru o naştere? Şi, mai ales, câţi dintre pacienţii internaţi există cu adevărat în spitale?
Sunt întrebări pe care sistemul de sănătate le evită de ani de zile. Iar răspunsurile care încep să apară nu sunt deloc confortabile.
Într-un dialog recent, preşedintele CNAS, dr. Horaţiu Moldovan, a vorbit deschis despre una dintre cele mai sensibile realităţi din sistem: existenţan internărilor fictive.
„Sunt internări fictive şi la stat, şi la privat. Diferă abordarea. Am văzut asta şi la Constanţa, şi la Prahova”, a declarat acesta, într-o formulare care nu lasă loc de interpretări.
Şi, poate cea mai memorabilă imagine: „Unele spitale au descoperit teleportarea”.
Dincolo de ironie, mesajul este direct: există pacienţi care apar internaţi în acte, fără să fi trecut efectiv pragul spitalului.
Problema nu se opreşte însă aici. Dacă fraudele ridică semne de întrebare asupra corectitudinii raportărilor, o altă vulnerabilitate este şi mai profundă: lipsa unei evaluări reale a costurilor medicale. „Noi, astăzi, nu ştim valoarea reală a serviciilor medicale. Nu ştim cât costă o apendicită. Nu ştim cât ne costă o pneumonie, o infecţie urinară, o naştere. Trebuie să nu ne mai facem că finanţăm.” Este, poate, una dintre cele mai sincere recunoaşteri venite din interiorul sistemului: România finanţează fără să ştie exact ce finanţează.
În paralel, presiunea financiară creşte. În zona concediilor medicale, dezechilibrul este deja vizibil. „Încasăm 4 miliarde şi plătim 6. Aici avem un dezechilibru.” declară preşedintele CNAS. Diferenţa nu este doar o problemă contabilă, ci un semnal clar că mecanismul actual nu mai funcţionează în parametri sustenabili.
În acest context, discuţia nu mai este despre introducerea unei prime zile neplătite, măsură deja în vigoare, ci despre corectarea efectelor pe care aceasta le-a generat în practică. Aplicarea regulii a afectat nu doar tentativele de abuz, ci şi pacienţii de bună-credinţă, în special în cazul episoadelor scurte de boală. De altfel, autorităţile au admis deja necesitatea unor ajustări, iar mesajul transmis de conducerea CNAS este clar: mecanismul va fi revizuit astfel încât să reducă pierderile financiare, fără a penaliza nejustificat pacienţii corecţi. „Vom face corecţie. Sunt afectaţi şi pacienţii de bună credinţă” spune dr. Horaţiu Moldovan.
Pe acest fond tensionat, soluţia propusă se conturează în două direcţii: controale mai stricte şi o digitalizare accelerată.
Planul include reorganizarea completă a mecanismului de control. Inspectorii nu vor mai verifica unităţi din propriul judeţ, pentru a reduce influenţele locale. În judeţele mici, „toată lumea se cunoaşte cu toată lumea”, ceea ce face ca verificările să fie, uneori, mai degrabă formale. În viitor, echipele de control vor merge în alte judeţe şi vor afla în ziua respectivă unde trebuie să facă verificări.
Dar poate cea mai vizibilă schimbare pentru pacienţi va veni din zona digitală. Din această vară, românii ar urma să aibă acces la propriul istoric medical printr-o platformă naţională, „eSănătateaMea”, aflată deja în testare la Sibiu. Sistemul va permite inclusiv programări atât în spitalele publice, cât şi în cele private aflate în contract cu Casa.
În paralel, noua carte de identitate electronică ar urma să preia şi rolul cardului de sănătate, simplificând accesul la servicii şi reducând vulnerabilităţile actuale.
Dincolo de măsuri, rămâne însă o realitate greu de ignorat: sistemul începe să vorbească despre propriile lui fisuri — unele cunoscute, altele doar bănuite. Pentru prima dată, discursul oficial nu mai ocoleşte problemele, ci le numeşte direct: fraudă, costuri necunoscute, dezechilibre financiare. Rămâne de văzut dacă această onestitate va fi urmată şi de rezultate.
Citește și