Sanda Viţelar
Există o regulă simplă, dar pe care prea des o uităm în zgomotul cotidian: când avem de lăudat, lăudăm; când avem de criticat, criticăm. Iar astăzi este, fără echivoc, o zi în care trebuie să spunem lucrurilor pe nume şi să recunoaştem un demers corect.
Concursul internaţional de soluţii „Parcurile Mureşului”, organizat de Primăria Târgu Mureş împreună cu Ordinul Arhitecţilor din România, este exact tipul de proiect care ar trebui să devină regulă, nu excepţie. Nu doar pentru amploarea lui, nu doar pentru participarea internaţională sau pentru cele peste 20.000 de ore de muncă investite, ci mai ales pentru mecanismul prin care s-a ajuns la rezultat.
Pentru că, dincolo de detaliile tehnice – pe care cititorii le pot parcurge în paginile acestei ediţii – esenţial este altceva: faptul că vorbim despre o procedură transparentă, profesională, validată legal şi, mai ales, validată de competenţă.
Într-o ţară în care prea multe proiecte par desenate „din pix”, sau mai nou, cu ChatGPT, aici avem dovada că lucrurile pot fi făcute altfel. Că soluţiile pentru oraş nu trebuie improvizate, ci construite de profesionişti. Că un juriu internaţional, format din specialişti reali, poate face diferenţa între o idee bună şi una care doar sună bine pe hârtie. Iar acest lucru contează enorm. Pentru că nu vorbim doar despre un parc sau despre nişte alei reconfigurate. Vorbim despre o viziune de oraş. Despre modul în care Târgu Mureş îşi redefineşte relaţia cu râul care i-a dat identitatea şi pe care, prea mult timp, l-a tratat ca pe un canal, nu ca pe un centru.
De aceea, felicitările sunt nu doar meritate, ci necesare. Pentru echipa câştigătoare, care a propus o soluţie coerentă şi ambiţioasă. Pentru participanţi, care au ridicat nivelul competiţiei. Şi pentru organizatori, care au avut curajul să aleagă calea dificilă: cea a profesionalismului.
Dar, trebuie, din păcate, să existe şi un DAR, pentru că, dacă experienţa locală ne-a învăţat ceva, este că între „proiect câştigător” şi „proiect realizat” există, de multe ori, un hău. Un hău umplut cu avize întârziate, orgolii politice, blocaje administrative şi acea formă perfidă de indiferenţă care transformă ideile bune în dosare prăfuite.
Să fim sinceri: Târgu Mureş nu duce lipsă de proiecte frumoase pe hârtie. Duce lipsă de proiecte duse până la capăt. Iar „Parcurile Mureşului” nu va face excepţie dacă nu apare ceea ce lipseşte aproape întotdeauna: consensul real şi implicarea constantă. Nu declaraţii, nu conferinţe de presă, nu fotografii de moment. Ci muncă administrativă continuă, disciplină instituţională şi, mai ales, voinţă politică care să nu se schimbe la fiecare ciclu electoral.
Pentru că implementarea unui astfel de proiect nu este nici simplă, nici rapidă. Este complexă, costisitoare şi inevitabil expusă blocajelor. Va necesita avize, coordonare între instituţii, finanţare etapizată şi o presiune constantă pentru a nu deraia. Dacă toate acestea vor lipsi, atunci nu vom vorbi peste ani despre un coridor verde modern sau despre o reconectare reală a oraşului cu Mureşul. Vom vorbi, din nou, despre „ce ar fi putut fi”. Iar asta ar fi, sincer, inacceptabil. Pentru că de data aceasta nu mai există scuze. Există proiect, există expertiză, există validare. Mingea nu mai este la arhitecţi. Este la administraţie.
Şi poate că, măcar de această dată, vom vedea un oraş care nu doar visează frumos, ci şi construieşte consecvent. Dacă nu, vom rămâne, ca de atâtea ori, la stadiul în care ştim să facem concursuri impecabile… şi să ratăm implementări esenţiale.
Citește și