Dr. Diana Pop
Există un tip de oboseală pe care nu îl rezolvi nici cu somn, nici cu o cafea. Este o lipsă de claritate care apare pe nesimţite, într-o zi aparent obişnuită. Nu e epuizare profundă, ci mai degrabă o ceaţă fină, persistentă.
Din ce în ce mai multe date arată că această stare nu poate fi pusă doar pe seama stresului, deşi stresul rămâne unul dintre principalii factori care afectează claritatea mentală. În spatele aşa-numitului „brain fog” pot sta şi alte cauze: lipsa somnului, dezechilibrele hormonale, deficienţele nutriţionale, anxietatea sau depresia, afecţiuni precum tulburările tiroidiene sau anemia, dar şi efectele persistente după infecţii.
Cu toate acestea, dincolo de această listă deja complexă de factori, apare din ce în ce mai clar şi un element mai discret, dar constant prezent în viaţa de zi cu zi: alimentaţia. Mai exact, nu doar ce mâncăm, ci cât de procesat este ceea ce ajunge, zilnic, în farfuria noastră.
Un studiu recent, publicat în revista Alzheimer’s & Dementia: Diagnosis, Assessment & Disease Monitoring (Alzheimer şi demenţă: diagnostic, evaluare şi monitorizarea bolii), realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Monash din Melbourne, Australia, a analizat dietele şi funcţia cognitivă a 2.192 de adulţi australieni, cu vârste între 40 şi 70 de ani, fără demenţă.
Rezultatul este mai nuanţat decât ne-am aştepta: alimentele ultra-procesate pot afecta capacitatea de concentrare chiar şi atunci când, în ansamblu, dieta este considerată sănătoasă. Cercetătorii au observat un lucru aparent banal, dar cu implicaţii mari: o creştere zilnică modestă a consumului de alimente ultra-procesate este asociată cu o scădere măsurabilă a atenţiei. O creştere de aproximativ 10% a acestor alimente în dietă, echivalentul unui pachet standard de chipsuri adăugat zilnic, a fost corelată cu o scădere distinctă şi constantă a capacităţii de concentrare.
Această diferenţă nu este doar subiectivă. Ea apare în testele cognitive standardizate, în special în cele care măsoară atenţia vizuală şi viteza de procesare.
Alimentele ultra-procesate, băuturile răcoritoare, gustările sărate ambalate, mesele gata preparate, practic orice produs care nu mai seamănă cu forma sa iniţială şi trece printr-un proces industrial complex, nu sunt o excepţie în dieta modernă. Sunt, de fapt, norma. Problema nu este doar compoziţia lor, ci modul în care sunt construite: pentru a fi intens palatabile, uşor de consumat şi greu de oprit.
Poate cel mai important mesaj al studiului este acesta: efectele negative apar indiferent de cât de „corect” mănânci în rest. Chiar şi în contextul unei diete mediteraneene, considerată standardul de aur pentru sănătate, prezenţa alimentelor ultra-procesate rămâne un factor independent asociat cu scăderea funcţiei cognitive, în special a atenţiei.
Studiul nu a evidenţiat o legătură directă cu pierderea memoriei sau cu demenţa, însă cercetătorii atrag atenţia asupra unui detaliu esenţial: capacitatea de concentrare este fundamentul multor procese cognitive importante. Este baza învăţării, a luării deciziilor şi a modului în care procesăm informaţia. Fără ea, tot restul începe să se fragmenteze. Scăderea atenţiei nu este doar un inconvenient. Este, de multe ori, primul semnal discret că ceva nu funcţionează optim.
Într-o lume preocupată de longevitate şi performanţă, întrebarea reală nu mai este doar ce mâncăm, ci cât de aproape de natural rămâne ceea ce mâncăm. Pentru că nu toate dezechilibrele se văd în analize. Unele se simt în modul în care ne funcţionează mintea, zi de zi.
Citește și