Trecutul are mereu ceva de spus. În cadrul acestei rubrici, redeschidem filele timpului şi aducem la lumină articole, reportaje şi fragmente din arhiva Cuvântul Liber. De la Ardeal Nou, 1946, continuat apoi de primul cotidian românesc din judeţ, Steaua Roşie, până la Cuvântul liber, din 1990 încoace.
Prin aceste materiale, redescoperim nu doar evenimentele şi oamenii care au marcat epoca, ci şi felul în care se scria, se gândea şi se trăia jurnalismul de odinioară.
La 10 iulie 2025, preşedintele Nicuşor Dan a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind instituirea anului 2026 ca „Anul Nadia Comăneci”, pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la legendarele performanţe ale gimnastei românce la cea de-a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară, desfăşurate între 17 iulie – 1 august 1976, la Montreal.
Astfel, cu prilejul Anului Nadia Comăneci, am vrut să vedem dacă cea mai faimoasă gimnastă a României a păşit vreodată pe meleagurile târgumureşene. Am găsit un interviu şi o fotografie instantanee publicate în toamna anului 1983. Din păcate nu am reuşit să identificăm motivul vizitei efectuate de gimnastă la Târgu Mureş.
În rândurile următoare redăm integral interviul acordat de Nadia Comăneci, cotidianului Steaua Roşie:
„ – Pentru început, dă-mi voie, Nadia, să-ţi spun bine-ai venit în Tîrgu-Mureş! Ai mai vizitat oraşul nostru?
– Nu! Mă aflu pentru prima dată aici, dar primele mele impresii sunt dintre cele mai bune. Nu am avut nici prea mult timp la dispoziţie să vizitez oraşul, dar zona lui centrală, mai ales Piaţa Teatrului, m-au încântat! Iar oamenii? Da, oamenii sunt deosebit de prietenoşi, amabili.
– Nu ai examene? Ştiu că la I.E.F.S. sesiunea a început.
– A început, este adevărat, dar eu doar peste câteva zile am de susţinut seria celor 13 examene. De pe acum am… emoţii.
– Un examen este mai greu ca un concurs?
– Fără îndoială! La concursuri nu prea aveam emoţii, dar pentru examene…
– Ţi-e teamă de numărul 13?
– Nu mi-e frică de nici un număr!
– Ştiu că îţi place foarte mult marea. Te reîntorci acolo?
– Din păcate, nu. Spre sfârşitul acestei luni, plecăm cu echipa de gimnastică de la Deva într-un lung turneu în Japonia. Voi participa şi la demonstraţii, voi arbitra, voi fi alături de fetele acestea minunate şi foarte, foarte talentate.
– Peste un an termini facultatea. O să devii arbitru?
– Sper! Şi acesta este un mod de a nu te despărţi de gimnastică, sportul care mie mi-a adus atâtea satisfacţii. De altfel, până acum am arbitrat 6 întâlniri de gimnastică. M-am străduit să fiu la înălţime, nepărtinitoare. Chiar aici, în oraşul dumneavoastră, aş dori să arbitrez, în minunata sală pentru sport târgumureşeană.
– Am aflat că scrii o carte…
– Da. Se va intitula „Victorie pentru ţara mea”. Sper să apară în librării în luna decembrie sau la începutul anului viitor.
– Şi totuşi, afişul în care ai apărut la Tîrgu-Mureş este mai puţin obişnuit…
– De prietenii mei, actorii, dar mai ales de public nu m-am putut despărţi niciodată!”
MIHAI BOCAI
Pagină realizată de Sanda Viţelar
Citește și