Parcul Mihai Eminescu din Târgu Mureş, situat la intersecţia străzilor Mihai Viteazul cu Nicolae Grigorescu şi Gheorghe Marinescu, este dovada clară a nepăsării, incompetenţei şi nesimţirii aleşilor locali. Renovat înainte de 2020 — vorba vine, „renovat”, pentru că se poate vedea ce lucrări de mântuială s-au făcut — parcul este într-o stare avansată de degradare. Total neprimitor, ba chiar periculos, nu este un spaţiu de recreere pentru târgumureşeni, fiind mai degrabă folosit de aparținătorii bolnavilor din spitalele din apropiere sau de oamenii străzii.
Cu toate că ziarul nostru a atras atenţia asupra necesităţii renovării parcului, apelurile noastre au rămas fără vreun răspuns. Nu am auzit niciodată niciun ales local din Târgu Mureş — consilier local, viceprimar sau primar — să solicite renovarea parcului. Şi nici vreun parlamentar.
Din punctul nostru de vedere, paragina în care poetul naţional Mihai Eminescu este lăsat înseamnă rea-voinţă şi arată generaţiilor mai tinere dispreţul nostru faţă de simbolurile naţionale. Da, atâta vor şi pot aleşii dumneavoastră din Consiliul Local Târgu Mureş. Dacă nu ne aşteptăm ca un astfel de demers să vină din partea UDMR — preocupată exclusiv de simbolurile comunităţii maghiare — nimic de reproşat, ne aşteptam de la așa-zișii politicieni români aleşi în consiliul local să ia atitudine. Dar ce să vezi… Linişte. Sunt probabil ocupaţi să direcţioneze banii din bugetul local pe 2026 spre zonele lor de interes. Oameni mici, cu pretenţii mari. Şi ce mai pretenții. Să vă fie ruşine!
„Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large, cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”
(Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a)
Dragoș Bardoși
URMĂREȘTE ȘI