Una dintre cele mai frumoase lucrări din colecţia Muzeului Judeţean Mureş aparţine lui Nicolae Tonitza (1886–1940), sub titlul Portret de fată. Lucrarea o reprezintă pe Irina, cea mai mică dintre copiii artistului. Portretul impresionează prin calitatea execuţiei, rafinamentul tehnic, armonia cromatică şi, mai ales, prin profunda expresivitate.
În creaţia sa, Tonitza a acordat o atenţie specială portretelor de copii, caracterizate de o sensibilitate aparte: ochii mari, uşor difuzi, dar extrem de sugestivi, devin expresia purităţii sufleteşti.
Pentru artist, portretul – şi mai ales universul copilăriei – a fost o sursă constantă de inspiraţie. Abordat încă din perioada de început, acest subiect revine de-a lungul întregii sale vieţi, surprinzând diferitele etape ale devenirii copilului. La început, propriii săi copii – Catrina, Petru şi Irina (Mica) – i-au fost modele, realizând numeroase schiţe pentru un „album de familie” rămas nefinalizat. Din aceste studii se naşte o sinteză profund personală a temei, vizibilă în portretul Adolescenţei.
În această lucrare, artistul renunţă la fundalul decorativ şi scenografic, frecvent întâlnit în alte compoziţii. Pe un fond brun-roşcat, construit din tuşe uşor vibrate, conturează cu linii fine portretul delicat al fetei.
Întreaga emoţie interioară este concentrată în această imagine: privirea redă atât inocenţa curioasă, cât şi o discretă melancolie, sugerată de colţurile coborâte ale buzelor şi de pleoapele uşor căzute, umbrite de cearcăne fine.
Nicolae Tonitza, Portret de fată, ulei pe pânză, [1929–1930] (sursa – Muzeul Judeţean Mureş)
Citește și