Trecutul are mereu ceva de spus. În cadrul acestei rubrici, redeschidem filele timpului şi aducem la lumină articole, reportaje şi fragmente din arhiva Cuvântul liber. De la Ardeal Nou, 1946, continuat apoi de primul cotidian românesc din judeţ, Steaua Roşie, până la Cuvântul liber, din 1990 încoace.
Prin aceste materiale, redescoperim nu doar evenimentele şi oamenii care au marcat epoca, ci şi felul în care se scria, se gândea şi se trăia jurnalismul de odinioară.
Imaginea pe care o publicăm astăzi surprinde pagina de program TV din prima săptămână a lunii decembrie 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de căderea regimului comunist. Pentru mulţi dintre cei care astăzi scriu nostalgic pe reţelele sociale despre „vremurile bune de dinainte”, o simplă privire asupra programului televiziunii române din acea perioadă spune mai mult decât orice dezbatere.
În acele zile, Televiziunea Română emitea extrem de puţin. În timpul săptămânii, programul începea la ora 19:00 şi se încheia, de regulă, în jurul orei 21.50. Practic, românii aveau acces la aproximativ trei ore de televiziune pe zi. Sâmbăta exista un program ceva mai lung, de după-amiază până seara, iar duminica emisia începea în jurul orei 11:30.
În restul timpului, televizoarele rămâneau închise.
Pagina arată clar şi profilul aproape exclusiv propagandistic al emisiunilor. Aproape în fiecare zi apar titluri precum „Congresul al XIV-lea”, „Hotărârile Congresului”, „Program mobilizator pentru întregul nostru popor”, „Versuri patriotice, revoluţionare” sau documentare dedicate realizărilor regimului.
Telejurnalul ocupa un loc central în grilă, fiind difuzat aproape zilnic la ora 19.00 şi din nou spre finalul serii. Însă informaţia prezentată era strict controlată politic. Nu existau dezbateri reale, investigaţii jurnalistice, opinii diferite sau acces la presa internaţională.
Puţinele momente de divertisment erau reprezentate de filme artistice atent selectate, concerte, emisiuni folclorice sau desene animate. Inclusiv programele pentru copii şi emisiunile culturale erau încărcate de mesaj ideologic.
Pentru generaţiile de astăzi, diferenţa este uriaşă. În 2026, un telefon mobil oferă acces instant la mii de televiziuni, platforme video, ziare, podcasturi, transmisii live şi reţele sociale. Oamenii pot vedea în timp real evenimente din orice colţ al lumii, pot compara surse şi pot critica liber puterea politică.
În decembrie 1989, accesul la informaţie însemna două-trei ore de program controlat integral de stat, fără alternative şi fără libertate editorială.
Nostalgia după acea perioadă ignoră adesea exact aceste realităţi cotidiene: lipsa informaţiei, controlul ideologic şi izolarea mediatică aproape totală a populaţiei.
Pagină realizată de Sanda Viţelar
Citește și