Târgu Mureş nu s-a putut lăuda în 2025 cu nimic notabil. Oraşul a stagnat dacă nu chiar a regresat. Au spus-o chiar cei care au susţinut şi susţin actuala administraţie, deci nu e nimic nou. Poate doar faptul că UDMR este pregătită să schimbe din nou placa în 2028. De voie sau de nevoie. Iar unii s-au pus să cânte deja prohodul politic al actualului edil. Însă plecarea lui Soós Zoltán din fruntea administraţiei locale, pe cât e de aproape, pe atât este de departe.
Iar votul primit în Consiliul Local Târgu Mureş pentru proiectul de Buget, proiect amendat chiar de Executiv în plen, demonstrează, o dată în plus acest lucru. Poate pentru că în UDMR încă lucrurile nu sunt clare. Sau, poate, pentru că UDMR vrea să poată juca după muzica proprie ultima carte.
Probabil, conferinţa de presă pe tema Bugetului adoptat luni de CL Târgu Mureş a fost susţinută, tocmai de aceea, de primarul Soós Zoltán flancat de preşedintele UDMR Târgu Mureş, viceprimarul Kovács Mihály Levente şi de „omul UDMR”, administratorul public Gombos Csaba, alături de viceprimarul PSD Călin Moldovan, dar cu ameninţarea liderului fracţiei PSD din CL Târgu Mureş, Claudiu Maior, în ceafa edilului. „Dacă nu duce la îndeplinire Bugetul votat, în 2027 noi nu mai votăm Bugetul”, spune Claudiu Maior, convins că primarul încă poate…
Pentru că Bugetul din 2026 poate fi piatra de moară de la gâtul lui Soós Zoltán, la fel cum poate fi „Bugetul de salvare” al edilului căzut în dizgraţia şefilor de la partid după ce s-a lăsat atras în războiul deşeurilor prin plângerea penală făcută unor colegi de-ai săi. Iar avertismentul lui Claudiu Maior a venit chiar în ziua în care „cei trei grei UDMR din Primărie” ne anunţau că s-a votat un buget al continuităţii, al investiţiilor în infrastructură şi al proiectelor din PNRR. Un Buget mare, de peste 830 de milioane de lei, din care însă peste 200 de milioane vin din 2025, an în care, aşa cum spuneam, oraşul nu s-a lăudat cu nimic, dar a bifat acest excedent bugetar care ar trebui să fie fructificat acum, cu doi ani înaintea viitoarelor alegeri locale.
Întrebarea care se pune însă este una simplă: dincolo de poveşti şi dorinţe, se va reuşi în lunile rămase cheltuirea judicioasă a banului public sau vor fi păstraţi în continuare banii în vistierie astfel încât 2027, an preelectoral, să poată provoca un bum care să-l scoată pe edil din conul de umbră? Căci Soós Zoltán, sunt sigur, nu a luat în calcul faptul că în 2026 Bugetul va fi adoptat atât de târziu… Însă şi aici sunt două tăişuri ale problemei. Căci un demers de păstrare a unui excedent care să permită lucrări mai ample în pragul alegerilor ar duce la pierderea susţinerii PSD, iar fără social-democraţi, Bugetul ar putea trece doar printr-un troc cu PNL care, în 2027, îşi va aminti absolut sigur că în 2023 l-a declarat pe Soós Zoltán cel mai slab primar al oraşului de după 1989…
Asta fără a lua în calcul faptul că şi în 2027, datorită turbulenţelor politice de pe Dâmboviţa, Bugetul naţional ar putea să apară tot vara… UDMR ar putea paria însă atunci, încă o dată, pe arheologul care a cerut încă din start 10 ani pentru a-şi îndeplini promisiunile, iar pe ultima sută de metri, cu banii aprobaţi şi, eventual, cu două împrumuturi garantate fie de stat fie cu bugetul oraşului, lucrurile ar putea să se schimbe. Iar asta pe fondul schimbărilor pe care le vedem cu toţii în infrastructura şcolară, acolo unde nimeni nu mai poate să pună frâne modernizării începută deja de câţiva ani.
Aşadar, Buget mare, coane Soós, însă dacă nu reuşeşti să jonglezi cu el bine îţi mănâncă alţii roadele din palmă şi acesta e ultimul mandat în fruntea oraşului, iar dacă îţi ies jongleriile până la capăt vei obţine, fără doar şi poate susţinerea UDMR, însă cu condiţia ca al treilea mandat să fie clar şi răspicat sub semnul lalelei. Pentru că UDMR nu vrea să ai statuie prea devreme, căci nu are nevoie de idoli, ci de un curent colectiv care să ţină comunitatea unită în spatele unor simboluri.
Iar panglicile care trebuie tăiate în 2027-2028 trebuie să aducă voturile pe care ameninţă să le fure acum cei din AMT sau TISZA… Asta mă face să spun că partea a doua a anului acesta va fi cel puţin interesantă din punct de vedere administrativ, dar şi din punct de vedere al achiziţiilor publice, ochii chibiţilor, dar şi al organelor de verificare fiind, absolut siguri aţintiţi pe licitaţii şi proiecte pentru a bloca posibilele aranjamente pregătite deja sau care ar putea fi pregătite în cadrul execuţiei bugetare.
Între timp, vom fi invitaţi, desigur, să analizăm parteneriatele şi banii puşi la sindrofiile locale, dar şi implicarea municipalităţii în sportul de performanţă desfăşurat în cadrul CSM… Pentru că banii sunt ai tuturor, iar unora le place jazz-ul, iar altora doar prazul. Da, aşa e, n-am găsit altă rimă pentru a sublinia că, indiferent de ceea ce spun unii sau alţii, bugetul se va consuma şi în 2026 mai bine sau mai prost decât în 2025, chiar dacă a venit târziu şi chiar dacă s-ar putea să-l ducă cu el şi pe actualul edil.
Dacă târgumureşenii se vor alege cu ceva consistent din banii lor după această experienţă în condiţiile în care nu li s-a dat şansa să participe direct, nu prin reprezentanţi, la alocarea de bani pentru anumite proiecte? Absolut sigur, da! Pentru că bugetarea participativă nu e altceva decât un joc de păcălit fraierii care se cred pentru o secundă importanţi, sfârşind, în cele din urmă, tot la cheremul celor cărora le-a dat puterea să îi reprezinte. Iar democraţia, deşi încearcă unii să ne convingă că e despre „implicarea maselor”, e, de fapt, tot despre încredere şi reprezentare, iar marile proiecte sunt cele agreate politic de reprezentanţii celor mulţi.
Aşadar, Podul peste Mureş, ocolitoarele şi infrastructura şcolară, dacă vor fi scoase la lumină până la finele acestui an, vor reaşeza lucrurile în matca lor şi vor face alegerile din 2028 mai uşoare decât par astăzi la o primă vedere. Însă fără rezultate palpabile aici, vom rămâne, absolut sigur, cu un combinat pe care mulţi se vor grăbi să îl laude că produce bani şi dă de lucru unor sute de angajaţi, în timp ce alţii vor vorbi despre legea care recunoştea poluarea ca drept de pensionare anticipat sau declinul demografic ca un al doilea efect al său. Adevărul nu îl va rosti nimeni, căci niciodată nu vor fi trecut 50 de ani de la clipa de azi. Căci fiecare mâine se transformă în azi, însă nu toţi mai prindem ziua aceea. Părerea mea.
Citește și