Dr. Eugeniu Nistor
Profesorul-poet Ioan Maşca s-a născut la data de 2.10.1943, în comuna Cucerdea, judeţul Mureş. Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, activând apoi în învăţământ ca profesor de limba şi literatura română timp de 50 de ani. A funcţionat la: Şcoala generală din Şeulia de Mureş, Şcoala generală nr. 11 din Târgu-Mureş, Liceul de chimie şi Colegiul Economic „Transilvania” din Târgu-Mureş, la acesta din urmă a deţinut şi funcţia de director adjunct.
Şi-a iubit cu fervoare profesia, dedicându-se cu toată fiinţa muncii didactice în toate şcolile unde a profesat. A desfăşurat o intensă activitate metodico-ştiinţifică, fiind şi metodist al Inspectoratului Şcolar Mureş, organizator de serbări şi susţinător de reviste şcolare.
Devotamentul faţă de şcoală şi elevi s-a manifestat în toată cariera sa didactică. A fost apropiat elevilor săi, dăruindu-le cu pasiune cunoştinţele sale. Mulţi dintre foştii elevi îl considerau „cel mai bun dascăl, cel mai bun diriginte” sau „cel mai bun părinte spiritual”. A fost un dascăl de excepţie!
Pasiunea pentru poezie, şi literatură în general, l-a îndemnat să înfiinţeze pentru liceenii din Târgu-Mureş, cenaclul EXCELSIOR, fiind mentorul acestuia. Mulţi foşti cenaclişti s-au afirmat în viaţa publică în calitate de scriitori, actori, muzicieni, interpreţi, oameni de cultură, ziarişti, medici, profesori, chiar dacă unii dintre ei au urmat licee cu profil real sau tehnologic. Şapte dintre foştii cenaclişti au devenit scriitori profesionişti, membrii activi ai Uniunii Scriitorilor din România.
Spre marea sa satisfacţie, în anul 2020 reuşeşte să-şi îndeplinească dorinţa de a surprinde în paginile unei cărţi – Cenaclul Excelsior: o poveste adevărată – istoria fabuloasă a acestui cenaclu. Din nefericire, întâlnirea cu foştii cenaclişti n-a mai putut avea loc decât on-line.
Se afirmă ca poet pe la mijlocul anilor ’70, în revistele „Vatra”, „Astra”, „Amfiteatru” şi în alte publicaţii culturale. Cu mare bucurie, a reuşit, în anul 2018, să reunească o parte din poemele sale în volumul „Regăsiri”.
A fost un om sincer, respingea ipocrizia şi făţărnicia, era deosebit de sensibil şi un bun creştin. Adora natura, florile, muzica, copiii şi tot ce era frumos. Este de admirat dorinţa lui de cunoaştere, de permanentă perfecţionare, regretând după pensionare că nu mai avea cui să transmită cunoştinţele acumulate în atâtea zile şi nopţi de lectură.
S-a stins din viaţă în ziua de 19 mai 2021, lăsând un gol imens în rândul membrilor familiei şi în inimile tuturor celor care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au iubit!
***
Acord final
de Ioan Maşca
Bujori trecători ca un sărut grăbit
aproape neruşinată senzualitate,
răscumpărată de o mireasmă pură.
Luminează odaia în care doar muzica mai încape
şi timpul s-a poticnit în amintiri.
Delicată androginie: bujor şi floare
Îngemănează în cuvinte potrivnice silinţe.
Paria umilă în florării simandicoase şi străine
rămâne un răsad preţuit şi iubit
acolo unde simţurile încă nu s-au pervertit
şi aburul gliei mai poate fi simţit.
Freamăt înflorit, biruinţa umilinţei
înfiorează cu taine colina de la Zau
grăind duios şi incitant cu vorbe
pe care nu le-a spus, dar risipit.
Vesteşte prefaceri în grădina cu îngeri,
şi petale atinse de suavă suflare de vânt,
scuturate albe de pe racemii salcâmilor,
acoperă apa râului purificând-o.
Merele se eliberează cu verde îndrăzneală
şi adolescentă cutezanţă în limpezimea zilei,
iar floarea de struguri tulbură vinul
după somnul iernii înviorându-l.
Primăvara îşi ia triumfătoare rămas bun
Şi lasă loc tot mai grăbitei veri.
Câtă speranţă în verdele câmpului,
în obrazul îmbujorat al răsăritului
când pogoară peste lume puterile harului.
Citește și