La orizont-departe-fulgere fără glas/ zvâcnesc din când în când/ ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul care le purta. /Dogoare. /Pământu-ntreg e numai lan de grâu /şi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele /ca nişte prunci ce sug./ Iar timpul îşi întinde leneş clipele / şi aţipeşte între flori … Continuă lectura Sub semnul verii: tradițiile lunii lui Cireşar