Prof. univ. dr. Iulian Boldea
* „Iobagi epistemici”
Profesorul universitar Mircea Miclea a impus conceptul de „iobagi epistemici” pentru a-i descrie pe elevii şi tinerii care utilizează inteligenţa artificială (AI) fără discernământ şi fără simţ critic pentru a-şi face toate temele şi sarcinile şcolare. Profesorul ne avertizează că dependenţa totală de tehnologie blochează dezvoltarea propriilor structuri cognitive. Astfel, cunoaşterea rămâne blocată în exterior, adică în baza de date a AI-ului, iar utilizatorul devine un simplu executant.
Principalele riscuri explicate de Mircea Miclea: dependenţa cognitivă, căci generaţiile actuale riscă să devină „legate de glia” algoritmilor; absenţa unor structuri mentale stabile: fără efort propriu, creierul nu îşi formează moduri proprii de gândire; iluzia competenţei: elevii cred că ştiu, dar competenţa aparţine exclusiv softului folosit.
Se va crea astfel, sugerează Mirxea Miclea, o nouă diviziune socială, cu un hiatus între „aristocraţii epistemici” (cei care controlează şi creează AI) şi „iobagii epistemici” (cei care doar o consumă). Soluţia propusă pentru educaţie presupune efort personal consistent, căci cunoaşterea profundă trebuie să se afle în interiorul minţii noastre, nu pe un server extern.
De asemenea, utilizarea cu discernământ şi spirit critic, deoarece AI-ul trebuie folosit doar ca un instrument de asistenţă, nu ca un înlocuitor al gândirii şi, nu în ultimul rând, este necesar un filtru mental, astfel că informaţiile oferite de tehnologie trebuie permanent verificate şi trecute prin propriile mecanisme cognitive.
Iată citatul în care apare sintagma „iobagi epistemici” dihtr-un interviu cu profesorul Miclea: „Cei care vor utiliza ani la rând inteligenţa artificială fără discernământ vor ajunge nişte iobagi epistemici, legaţi de glie. Nu vor avea mare valoare, pentru că, dacă le iei instrumentele, ei îşi pierd valoarea.”
În aceeaşi sferă de interes, să mai amintesc faptul că anul trecut am coordonat un dosar tematic al revistei Vatra intitulat Inteligenţa artificială şi studiile umaniste, foarte apreciat de cititori.
Acest număr poate fi citit pe Biblioteca digitală: https://www.biblioteca-digitala.ro/…
* „Pentru mine, scena a fost o bucurie”
Îl cunosc pe Nicu Mihoc de mult timp, de prin 1996, când predam cursuri la Universitatea de Arte Teatrale din Târgu Mureş. E un actor remarcabil, un om de mare generozitate. Mă bucur că talentul său a fost recent distins la Gala Premiilor UNITER cu un important trofeu, premiul pentru „Cel mai bun actor în rol principal” pentru interpretarea impecabilă a lui James Tyrone în spectacolul „Lungul drum al zilei către noapte”, montat la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Sincere felicitări!
* Remember Ştefan Aug. Doinaş
Apropiat al lui Blaga, membru alCercului Literar de la Sibiu, Doinaş a fost arestat de Securitate „pentru omisiune de denunţ” şi condamnat la un an de închisoare. A fost un poet remarcabil („Omul cu compasul”, „Seminţia lui Laocoon”, „Foamea de Unu”), un eseist înzestrat („Lampa lui Diogene”, „Orfeu şi tentaţia realului”, „Lectura poeziei”) şi un traducător iscusit (două traduceri splendide: „Faust”, de Goethe şi „Aşa grăit-a Zarathustra”, de Nietzsche).
S-a remarcat mai ales prin baladele sale, între care celebră, inimitabilă este „Mistreţul cu colţi de argint”, pe care o ştim mulţi dintre noi din anii de liceu. În anul 2011 am coordonat cartea „Ştefan Aug. Doinaş – repere critice”.
După eliberarea din închisoare, Doinaş se căsătoreşte cu marea balerină Irinel Liciu, vedetă a Operei Române, trăind o mare iubire. Tragic este deznodământul iubirii lor. Doinaş a murit în 25 mai 2002, la Spitalul Fundeni. Irinel, copleşită de suferinţă, s-a întors de la spital, a scris un mesaj de adio („Domnul şi Dumnezeul meu, iartă-mă! O prea mare iubire ucide”), după care şi-a luat viaţa.
Prima şi ultima strofă din frumoasa poezie a lui Doinaş „Astăzi ne despărţim”:
„Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. /Stând la început de anotimp fermecat, /astăzi ne despărţim /cum s-au despărţit apele de uscat. /Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, /eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt. /Nu peste mult are să bată vântul …”
Citește și