Tranzacția prin care Romgaz preia activele combinatului Azomureș este prezentată drept una dintre cele mai importante operațiuni industriale din ultimii ani din România. Cu toate acestea, documentele oficiale ale companiei de stat arată că reluarea efectivă a producției nu va putea avea loc înainte de trimestrul al doilea al anului 2027, iar una dintre cele mai mari provocări este chiar lipsa gazului necesar funcționării combinatului.
Într-un referat înaintat Adunării Generale Ordinare a Acționarilor Romgaz, conducerea companiei solicită aprobarea achiziției tuturor activelor care concură la activitatea de producție a Azomureș și preluarea contractelor și angajaților necesari continuării activității combinatului. Documentul prezintă în detaliu rațiunile strategice ale tranzacției, beneficiile estimate, dar și numeroasele riscuri pe care le implică integrarea celui mai mare producător de îngrășăminte chimice din România.
DOCUMENTUL POATE FI CITIT, INTEGRAL, AICI
Azomureș, o platformă strategică pentru România
Romgaz subliniază că Azomureș reprezintă „cea mai importantă platformă de producție a îngrășămintelor chimice din România”, cu un portofoliu care include amoniac, uree, acid azotic, nitrat de amoniu, îngrășăminte complexe și melamină. Platforma funcționează ca un sistem industrial integrat, în care instalațiile sunt interconectate și depind unele de altele.
Potrivit documentului, la capacitate maximă, combinatul ar putea acoperi aproximativ 90% din necesarul pieței naționale de îngrășăminte chimice. Capacitățile anuale estimate sunt impresionante: circa 650.000 de tone de amoniac, 410.000 de tone de uree, 720.000 de tone de acid azotic, 630.000 de tone de nitrat de amoniu și 530.000 de tone de îngrășăminte complexe.
Miza Romgaz: transformarea gazului în produse cu valoare adăugată
Conducerea Romgaz argumentează că preluarea Azomureș ar permite companiei să depășească statutul de simplu producător și vânzător de gaze naturale.
„Tranzacția ar permite ROMGAZ să extindă utilizarea gazului natural dincolo de vânzarea acestuia ca materie primă, prin transformarea unei părți din producția de gaze în produse cu valoare adăugată, respectiv îngrășăminte chimice și produse industriale conexe”, se arată în document.
Compania consideră că această integrare pe lanțul valoric al gazului natural ar putea conduce la diversificarea surselor de venit și la reducerea dependenței de fluctuațiile pieței gazelor. În plus, Azomureș ar deveni un consumator intern important pentru gazele extrase de Romgaz, inclusiv pentru viitoarea producție din proiectul Neptun Deep.
Problema majoră: gazele lipsesc până în aprilie 2027
Paradoxal, principalul obstacol pentru repornirea combinatului este chiar materia primă de care acesta are nevoie.
Romgaz avertizează explicit că legislația actuală obligă compania să aloce producția proprie de gaze pentru consumatorii casnici și pentru sistemele centralizate de încălzire.
„În aceste condiții, ROMGAZ nu dispune, în mod realist, de volume proprii de gaze naturale disponibile pentru repornirea Activelor Țintă înainte de începutul lunii aprilie 2027”, se precizează în referat.
Compania avertizează că această situație afectează calendarul operațional al întregii tranzacții, momentul obținerii primelor venituri și necesarul de capital de lucru. De asemenea, prelungește perioada în care activele vor rămâne neutilizate și amplifică riscurile investiției.
Practic, chiar dacă tranzacția ar fi finalizată în perioada următoare, producția nu ar putea fi reluată înainte de expirarea actualului regim de reglementare a pieței gazelor.
O altă problemă: oamenii nu pot fi angajați
Documentul Romgaz scoate la iveală o altă dificultate majoră, mai puțin discutată în spațiul public.
Repornirea combinatului presupune existența unui nucleu de specialiști cu experiență în operarea instalațiilor chimice și a fluxurilor tehnologice specifice industriei îngrășămintelor. Numai că legislația privind companiile de stat limitează posibilitatea efectuării de noi angajări înainte ca activitatea să genereze venituri.
Romgaz vorbește despre un adevărat risc de blocaj:
„Rezultă astfel un risc de blocaj între necesitatea operațională de a angaja și pregăti personal înainte de repornirea producției și limitările legislative aplicabile în perioada de pregătire.”
Mai mult, compania admite că resursele proprii nu pot înlocui specialiștii Azomureș.
„Resursele interne ale ROMGAZ nu pot suplini acest deficit, întrucât personalul existent este alocat activității curente și nu deține, în mod natural, know-how-ul specific operării unei platforme de producție a îngrășămintelor.”
Concluzia este una categorică: fără derogări legislative sau mecanisme speciale care să permită recrutarea și pregătirea personalului înainte de reluarea producției, capacitatea de repornire a combinatului poate fi afectată semnificativ.
Aproape jumătate de miliard de euro pentru tranziția verde
O altă provocare uriașă este legată de obligațiile de mediu.
Romgaz estimează că integrarea Azomureș va conduce la creșterea amprentei de carbon a grupului și la costuri suplimentare generate de certificatele de emisii de gaze cu efect de seră. Mai mult, implementarea planului de tranziție verde necesită investiții estimate la aproximativ 478 de milioane de euro până în anul 2031.
Compania arată că acest efort financiar trebuie corelat cu capacitatea combinatului de a genera fluxuri de numerar suficiente și cu accesul la finanțare.
Penalizare pentru neîndeplinirea țintelor de reducere a emisiilor
În timpul negocierilor, Azomureș a informat Romgaz că nu a îndeplinit doi dintre cei patru indicatori de performanță privind reducerea emisiilor de CO₂ aferenți anului 2025.
Consecința este una importantă: diminuarea cu 20% a alocării gratuite de certificate de emisii pentru următorii cinci ani, cu impact financiar direct asupra valorii tranzacției.
Acest aspect a determinat completarea analizelor de due diligence cu evaluări suplimentare privind efectul penalizării asupra valorii activelor preluate.
De ce consideră Romgaz că merită totuși investiția
În pofida riscurilor, compania susține că preluarea Azomureș are o justificare strategică solidă.
„Menținerea unei capacități interne semnificative de producție a îngrășămintelor are relevanță strategică pentru România, inclusiv din perspectiva securității alimentare, reducerii dependenței de importuri și creșterii rezilienței lanțurilor de aprovizionare în situații de criză”, arată documentul.
Conducerea Romgaz afirmă că decizia trebuie privită nu doar prin prisma profitabilității imediate, ci și ca o investiție cu impact industrial și de securitate economică națională.
Cât costă tranzacția
Potrivit documentului oficial, prețul negociat pentru preluarea activelor este format din trei componente:
- 46,459 milioane euro pentru active, inclusiv piese de schimb și catalizatori;
- maximum 49,8 milioane lei pentru consumabile și materii prime;
- maximum 68,78 milioane lei reprezentând cheltuieli operaționale suportate până la finalizarea tranzacției.
În același timp, valoarea contabilă a terenurilor și construcțiilor Azomureș era estimată la aproximativ 126 milioane euro la sfârșitul anului 2024.
O tranzacție strategică, dar cu multe necunoscute
Referatul Romgaz arată că preluarea Azomureș este privită ca o oportunitate majoră de integrare industrială și de valorificare superioară a gazelor naturale românești. În același timp însă, documentul identifică explicit numeroase riscuri: lipsa gazului până în 2027, dificultățile de recrutare a personalului, volatilitatea pieței îngrășămintelor, costurile ridicate ale tranziției verzi și presiunile de mediu tot mai mari.
În aceste condiții, chiar dacă tranzacția va fi aprobată și finalizată, relansarea efectivă a producției la combinatul din Târgu Mureș rămâne un obiectiv care depinde de rezolvarea unor probleme legislative, economice și operaționale complexe. Pentru cei peste o mie de foști și actuali angajați ai platformei, dar și pentru agricultura românească, adevăratul test nu va fi semnarea contractului, ci momentul în care instalațiile vor reporni efectiv.
Andrei Roman
URMĂREȘTE ȘI