Radu Iosof
Apartamente distruse de dronă la Galaţi, dar…… protocolul a fost respectat.
Dronă care explodează în inima portului Constanţa, dar…. protocolul a fost respectat.
Haos timp de 4 ore între instituţii, dar…… protocolul a fost respectat.
Lipsă de comunicare din partea Ucrainei, pe care o ajutăm, dar….protocolul a fost respectat.
Pe preşedintele României îl interesează respectarea protocoalelor, nu vieţile şi bunurile cetăţenilor ţării pe care o conduce.
Dacă protocolul era respectat, în 1918 nu aveam România Mare deoarece iniţial România semnase un tratat încheiat la 18/30 octombrie 1883 cu Puterile Centrale (Austro-Ungaria,Germania şi Italia).
Deşi a fost reînnoit periodic până la izbucnirea Primului Război Mondial, prevederile sale nu au fost activate în 1914. “Nu este suficient să avem tratate, trebuie ca acestea să fie şi populare”, ar fi declarat regele Carol diplomatului german Waldthausen.
Poate nu mai exista nici România de azi, dacă la 23 august 1944, nu se producea întoarcerea armelor şi respectam alianţa cu Germania nazistă.
Marii oameni de stat au pus întotdeauna interesul poporului Român deasupra originii lor, a familiei, sau altor interese.
În ceea ce priveşte respectarea protocoalelor, acestea sunt bune, problema e când realitatea are de o dinamică, care nu este prevăzută în acestea sau nu permite decât cu întârziere luarea măsurilor potrivite. Atunci decizia este în mâna oamenilor de la faţa locului. Fiindcă suntem, prin excelenţă, un oraş medical, să ne amintim decizia medicilor în cazul maternităţii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, din iulie 2025, când au fost depistate 8 cazuri de infecţie cu Serratia Marcescens.
Nu s-a aşteptat declararea oficială a focarului, şi s-a discutat imediat cu Direcţia de Sănătate Publică. Nu s-a pierdut timp deloc. Primul copil cu sepsis a răspuns bine la tratament cu antibiotic, iar ceilalţi au primit imediat antibiotice, fără să se aştepte finalizarea antibiogramei. Aşa s-a reuşit salvarea tuturor celor opt bebeluşi.
În acelaşi timp la Spitalul Sf. Maria din Iaşi, în septembrie 2025, au existat 9 cazuri cu aceeaşi bacterie. Conform protocoalelor secţia nu se închide după un caz. Focarul este de la 3. S-a motivat că poate fi un caz întâmplător. Şapte bebeluşi au murit. Dar….au fost respectate protocoalele, de după sesizarea primului caz. Vorba aceea „operaţia a reuşit, dar pacientul a decedat”.
Dumneavoastră d-le preşedinte, care sunteţi tatăl a doi copii, v-ar fi bucurat respectarea protocoalelor sau salvarea vieţii copiilor? Nu protocolul e sfânt, ci omul sfinţeşte locul…..Omul din vârful statului, omul de la căpătâiul bolnavului, omul de la catedră, omul care apără ţara, orice om care respectă pe ceilalţi. Sau cel puţin aşa ar trebui.
Nu protocoalele trebuie respectate, ci dreptul cetăţenilor ţării la viaţă, la sănătate, la protecţia proprietăţii. Drepturi pe care preşedintele a jurat să le apere. Conform art.82 alin.2 din Constituţie preşedintele ales depune următorul jurământ: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Constituţia României este cea care trebuie respectată în litera, dar mai ales în spiritul ei. Într-o lume în care legislaţia este depăşită de evenimentele tehnologice şi care depinde de politicieni care se ceartă la nesfârşit, România este la pământ. Atât la propriu cât şi la figurat. Blocuri care explodează, apartamente şi amenajări portuare distruse. Vieţi umane în pericol. Afaceri perturbate. Suntem ţara tuturor posibilităţilor, unde fiecare face ce vrea.
Pe lângă societatea umană şi valori morale distruse, ne trezim în mijlocul războiului. De 4 ani războiul din Ucraina ne-a tot bătut la uşă. Acum a intrat şi în casă. Nestingherit. Ministerul Apărării Naţionale este mai preocupat să arunce pisica în ograda altora, în speţă a Autorităţii Navale Române, care clar nu are competenţe în chestiuni militare, ci doar civile. Instituţiile implicate ar trebui să găsească soluţii de identificare a dronelor şi să se preocupe de apărarea rapidă a cetăţenilor.
Timp de 4 ore, între 6.10-10.00, nu a fost trasă nici o sirenă care să anunţe vreo alarmă. Ne pierdem în mesaje Ro-Alert. Dar ce se întâmplă cu muncitorii care au telefonul în vestiar, ce se întâmplă cu cei care nu îşi permit telefon (da mai sunt şi astfel de persoane). S-a făcut mult tam-tam pe exerciţiile de alarmare de miercurea. Ei, când chiar se întâmplă ceva, tăcere, nici o sirenă. Tăcere profundă.
Mai important pentru generali, este cum să-şi angajeze copii în diferite funcţii călduţe, cu complicitatea mediului universitar. Într-o ţară civilizată, orice persoană care are răspunderea apărării ţării, într-un asemenea moment, care pune în pericol viaţa cetăţenilor români, şi-ar fi dat demisia. Nu pentru că ar fi vinovat, ci pentru a asigura autoritatea şi probitatea profesională a armatei. În lipsa demisiei, se impunea suspendarea din funcţie a respectivelor persoane, cercetate penal.
Nu se poate ca persoane, care au alte preocupări decât securitatea cetăţenilor acestei ţări, să fie lăsate în continuare la cârma armatei. Răspunderea pentru ce se întâmplă în ţara noastră şi cetăţenilor români, revine conducerii ţări, politică şi militară.
Incidentele de la Galaţi şi Constanţa denotă haosul din ţară, specific şi anilor 1920-1930, în anii premergători celui de al doilea război mondial. Fie că dronele sunt ucrainene, fie că sunt ruseşti, Statul Român, prin conducerea sa, este cel răspunzător pentru bunurile şi vieţile cetăţenilor săi. Faptul că ulterior se va dovedi că, ruşii sau ucrainenii, au trimis dronele, nu înlătură obligaţia Statului Român, respectiv a conducerii armatei şi a celei politice, pentru eşecul instituţiilor în apărarea teritoriului naţional.
Pe autorităţile române le interesează ca, eventuale proiectile trase de armata României să nu ajungă cumva pe teritoriul Ucrainei, dar observăm că reciprocitatea din tratatele internaţionale nu este valabilă în cazul în care armele ucrainenilor ajung pe teritoriul României. Atât Rusia, cât şi Ucraina, dovedesc un aer de superioritate şi batjocoritor la adresa ţării noastre.
Ei nu negociază şi nu discută decât cu marile puteri. Pentru noi, românii, unii au declaraţii binevoitoare, aţii răuvoitoare, ne trimit şi arme, dar nu ca să ne ajute, ci să ne distrugă. Da, Rusia este statul agresor. Da, Ucraina are dreptul de a se apăra. Dar şi România are dreptul de a se apăra. Suntem membrii ai Uniunii Europene şi ai NATO, dar pentru fiecare cămaşa sa e mai aproape de corp. Într-o lume modernă unde războaiele electronice, hybrid, înscenările şi spionajul sunt la ordinea zilei, apărarea unei ţări nu se face doar prin tancuri, avioane, rachete etc. Se face şi prin softuri, bruiaje, inteligenţă artificială, etc.
Tocmai de aceea ar trebui din nou pusă în valoare politica „Prin noi înşine!” din prima jumătate a secolului XX, lansată de Vintilă I.C. Brătianu în 1905. Aceasta promova dezvoltarea economiei şi a societăţii româneşti prin sprijinirea capitalului, resurselor şi muncii naţionale, vizând independenţa faţă de controlul străin în sectoarele strategice.
Sunt companii româneşti, capabile să dezvolte tehnologii, comparabile sau uneori chiar mai bune, decât multe companii străine. De ce nu se apelează la acestea în domeniul apărării naţionale? Să nu uităm vechea expresie latină, a lui Publius Flavius Vegetius Renatus, „Si vis pacem, para bellum” (Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război)!
Citește și