Adrian Armand Giurgea
Oraşul nu-i ograda de la ţară şi nici moşia vreunui locuitor. E un spaţiu comun, administrat în baza unor legi şi a unor hotărâri comune ale celor aleşi să îl administreze. Aşadar, nu poţi face nimic aşa după cum „ te taie capul”, căci dacă o faci, rişti să fii sancţionat. Să vă dau nişte exemple: nu poţi pune tu asfalt în gropile din drum! Dacă o faci, plăteşti!
Nu poţi să-ţi pui acoperiş deasupra maşinii şi să îţi faci garaj pe marginea drumului. Chiar dacă ai bani. Dacă o faci, plăteşti! Nu ai voie să îţi pui în stradă propria ghenă de gunoi şi să faci colectare selectivă, că aşa vrei tu!
Şi nu poţi nici măcar să îţi închizi balconul fără avize şi autorizaţii. Pentru că oraşul nu e pe persoană fizică şi nici măcar pe asociaţii de proprietari. Oraşul este al tuturor, iar regulile minimale le avem trasate prin legi şi hotărâri ale aleşilor locali.
Da, vă revoltaţi când bănci, coşuri de gunoi sau spaţii de joacă sunt degradate de concetăţeni care nu respectă regulile de convieţuire. Am dreptate? Da, ştiu! Cereţi Primăriei şi primarului, indiferent cine e el, să intervină şi să facă oraşul locuibil, dacă frumos este prea mult.
Ei bine, în toate situaţiile, atât când unii distrug, dar şi atunci când unii credeţi că „înfrumuseţaţi” se încalcă regulile minimale de convieţuire. Deunăzi arătam cum în zona Tudor a apărut o… pergolă. O ciudăţenie din lemn de brad prinsă cu holşuruburi în asfalt, pe trotuar. Urâtă. Cel puţin în accepţiunea mea. Foarte urâtă chiar pentru un municipiu reşedinţă de judeţ.
O piesă care e, vorba aceea, „ca nuca în perete”. Nu putea fi a Primăriei. Iar dacă era, era jale. Era clar că a fost pusă acolo de oameni care, în intenţia lor, au vrut să înfrumuseţeze zona… Frumosul e discutabil, ştiu.
Dar oamenii au vrut să facă ceva. Nu au cerut autorizaţie, nu au făcut o lucrare care să nu pună în pericol, spre exemplu, copiii. O ciudăţenie care, probabil la ţară ar fi arătat bine. A stat acolo vreo săptămână până mi-am exprimat nedumerirea. Public. Iar după… Am înţeles din nou de ce, ca ţară, dar şi ca oraş, suntem unde suntem. Autorităţile au reacţionat. Şi le felicit.
Poate doar întârzierea reacţiei e de discutat, căci nu cred că era nevoie să scrie un jurnalist la cohorta de angajaţi care mişună prin urbe… Dar s-a reacţionat şi pergola a dispărut. Eu? Ei bine, am fost apostrofat atât în public cât şi în privat.
Că habar nu am, că era din banii locatarilor, că din cauza mea vor fi amendaţi… Da, tipic. „Din cauza ta!” Deci nu are nici o treabă cu legea, cu regulile, cu oraşul… E vina unui cetăţean care cere respect. Şi, de aici mai departe. Pentru că ceilalţi sunt de vină! Cei care distrug parcurile, băncile… Nu cei care au vrut să înfrumuseţeze… Frumosul e relativ, o repet. Dar, dacă e aşa, de ce nu zugrăvim blocurile?! De ce nu curăţăm rahatul şi urina după câinii cu care ne ducem traiul neputincioşi să acceptăm singurătatea?! De ce nu ridicăm mizeriile aruncate de alţii de pe trotuare şi străzi?!
A, asta nu este înfrumuseţare şi e în sarcina autorităţilor locale sau judeţene, că, nu-i aşa, plătim taxe şi impozite… Da, oameni buni, plătim taxe şi impozite şi, dacă vreţi pergole, cereţi autorităţilor să pună acolo unde se poate şi din cele certificate, nu improvizaţii! Dacă cineva păţeşte ceva, măcar să ştiţi pe cine daţi vina!… Pentru că oraşul nu-i ograda noastră de la ţară, nici moşia vreunui înstărit de la bloc doritor acum de calm şi relaxare printre trandafiri…
Iar dacă oraşul nostru suferă încă la capitolul „spaţii verzi” unul din motive este tocmai acela că unii, în trecut, au considerat că, odată mutaţi la oraş, pot aduce cu ei puţin din viaţa de la ţară. Cu nuci, cu duzi, cu meri sau vişini plantaţi printre blocuri.
Da, era frumos la ţară, stăteai în buda din grădină, ascultai păsărelele, mai mâncai un fruct… Oraşul are însă alte reguli. Nu putem face fiecare ce ne taie capul. Nu mai putem! Un oraş civilizat presupune ordine, reguli, disciplină şi respect.
Fără acestea, Târgu Mureş va fi şi peste 100 de ani un târg provincial depăşit de oraşele din jur ai căror locuitori au înţeles că strugurii nu se culeg la etajul al doilea, la bloc, ci în vie, pe dealurile însorite, iar dudele, cireşele amare sau zarzărele sunt bune la ţară, acolo unde surplusul cade direct pe pământ, nu pe trotuarele pentru curăţarea cărora plătim din buzunare fiecare, şi nici nu rişti să-ţi duci în apartament miros de fructe stricate.
Să nu mai vorbim de riscul la care expunem altminteri copiii… Da, ştiu, voi aţi crescut şi v-a plăcut aşa, dar parcă ne doream o schimbare, nu? De mentalitate, de paradigmă… Până nu vom înţelege cu toţii asta, până când vom lua în derâdere sau ne vom supăra când vom fi arătaţi cu degetul pentru că „una vorbim şi alta fumăm”, rămânem ceea ce suntem. Nimic mai mult. Şi, tragic, fără speranţă. Însă politicienii şi cei aleşi să ne administreze bunul comun, n-au nici o scuză.
Ei trebuie să facă „educaţia gloatei”, chiar dacă, politic vorbind, e greu să treci peste sintagma populistă „poporul are mereu dreptate”, dar, dacă ar fi să fie aşa, atunci nu s-ar mai plăti nici taxe, nici impozite şi nici primarii nu ar mai conta, aşa cum vor libertarienii, ar fi un fel de haos sau Vest Sălbatic în care fiecare ar face ce îl taie capul şi s-ar face stăpân pe ce pune mâna până ar veni unul cu o mână mai grea şi s-ar face stăpân peste tot… Revenind, cei responsabili trebuie să aplice legile şi să ne ajute astfel să înţelegem. ”Oraşul nu este ograda noastră de la ţară”. Părerea mea.
Citește și