Ileana Sandu
Povestea profesorului japonez Shingo Suzuki (n.1951)este una dintre acele rare şi excepţionale istorii în care pasiunea pentru limbă şi cultură depăşeşte complet graniţele geografice, devenind o punte reală între lumi aparent foarte îndepărtate. Este primul profesor de limba română la universităţi din Japonia, un cercetător care a reuşit să transforme româna dintr-o limbă puţin cunoscută în mediul academic nipon într-un domeniu de studiu respectat şi consolidat la nivel universitar.
Interesul său pentru România a apărut încă din anii ’70, în contextul unor prime contacte intelectuale şi culturale cu spaţiul românesc. Fascinat de structura limbii române, Shingo Suzuki a descris-o adesea ca fiind o adevărată „minune” în familia limbilor romanice, datorită felului în care a păstrat un nucleu latin puternic, în ciuda influenţelor istorice multiple. Această curiozitate iniţială s-a transformat, treptat, într-o vocaţie academică şi într-un proiect de viaţă: a elaborat materiale didactice proprii şi a realizat primul manual de limba română utilizat în Japonia.
Activitatea sa nu s-a limitat la predare, ci a inclus cercetare şi traducere. Un moment de referinţă îl reprezintă traducerea în limba japoneză a poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, un demers complex care a depăşit simpla transpunere lingvistică: „Am citit Luceafărul şi am simţit că această limbă are o muzicalitate aparte, ceva ce nu întâlnisem nicăieri altundeva”. A fost nevoit – avea să mărturisească mai târziu – să medieze între două universuri culturale diferite, explicând concepte din mitologia şi filosofia românească şi adaptându-le sensibilităţii culturale japoneze, fără a pierde profunzimea textului original.
Legătura sa cu România s-a consolidat în timp, fiind recunoscut şi apreciat de mediul cultural românesc, inclusiv prin distincţii onorifice, precum titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Iaşi, oraş pe care îl consideră un reper important al parcursului său intelectual şi afectiv. Profesorul Suzuki organizează, de asemenea, conferinţe, ateliere şi schimburi culturale între Japonia şi România, creând veritabile punţi între cele două ţări. În timpul unui astfel de proiect, el a dus studenţi japonezi la Bucureşti şi Cluj-Napoca, unde au avut ocazia să întâlnească scriitori români, să viziteze muzee şi să participe la lecturi publice: „Când îi vezi descoperind poezia lui Blaga sau proza lui Cărtărescu pentru prima dată, ştii că tot efortul a meritat”.
De altfel, mulţi dintre studenţii săi au devenit, la rândul lor, profesori sau cercetători şi continuă să predea limba română în Japonia, dovadă că efortul său nu a rămas un demers individual, ci a generat o tradiţie academică durabilă.
Într-un interviu acordat cotidianului nostru în anul 2017, dl Shingo Suzuki se prezenta ca profesor de limba română la Tokyo Gaikoku-go Daigaku (Tokyo University of Foreign Studies, TUFS), subliniind că în Japonia există doar două universităţi care oferă cursuri de limba română, ambele opţionale, TUFS fiind singura universitate de stat care păstrează astfel de cursuri.
Profesorul Suzuki ne-a dezvăluit, cu acea ocazie, mici „secrete” din activitatea sa didactică în cadrul celor două cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească – unul pentru începători, finanţat cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR), şi un altul pentru nivel avansat, destinat învăţării continue: „Având în vedere că, pentru a sesiza esenţa limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti, lectura textelor literare are o anumită importanţă, am inaugurat acest curs cu lectura schiţei Vizităde Ion Luca Caragiale.
Continuând această linie literară, acum citim Luceafărulde Mihai Eminescu. În lectură, ori de câte ori aflăm arhaisme sau regionalisme caracteristice poetului, încerc să explic despre ce fel de fenomen gramatical e vorba. Uneori trebuie mai mult timp să explic astfel de fenomene. Totuşi, când participanţii au reuşit să descifreze expresiile respective, toţi par mulţumiţi de înţelegerea sensurilor adânci şi bogate ale poemului. Vreau să adaug un singur lucru: la cursurile mele vin deseori bursieri români să mă ajute, ca vorbitori nativi”.
Într-o lume în care limbile dominante tind să estompeze „vocile mai mici”, parcursul profesorului Shingo Suzuki arată că rigoarea academică, interesul autentic şi respectul pentru cultură pot construi legături solide între pământeni trăitori la capete opuse ale lumii: faptul că, la mii de kilometri distanţă, studenţi japonezi aleg să studieze româna demonstrează că o limbă şi o cultură îşi depăşesc graniţele atunci când sunt transmise cu pasiune şi continuitate.
…Ceea ce, inevitabil, ne duce cu gândul la George Călinescu: „Universalitatea unui poet, când n-o confundăm cu efemera notorietate, este împrejurarea prin care opera sa, zămislită în timpul şi în spaţiul pe care le exprimă, iese din limitele epocii sale şi ale ţării unde a luat fiinţă şi devine inteligibilă întregii umanităţi.” (Foto – facebook.com/StiaiAsta/)
Agendă româno-niponă
* În Japonia, finalul primăverii marchează sezonul satsuki, perioada în care azaleele bonsai sunt în plină înflorire.
Cu această ocazie, o pată de culoare şi echilibru la Ambasada României din Tokyo a fost adusă de o selecţie de bonsai, completând atmosfera în care elementele româneşti şi cele japoneze se întâlnesc firesc.
Citește și