Adrian Armand Giurgea
Începând cu „experimentul Sânger” din această vară, primarii din România ar trebui să nu mai doarmă liniştiţi. Dar nici oamenii cu scaun la cap din comunităţile din România care mai sperau încă la dezvoltare. Şi nu din cauza lipsei banilor, ci, pur şi simplu, pentru că primarii nu mai pot garanta că, dacă nu calcă strâmb, penal vorbind, rămân patru ani în primării pentru a încerca să-şi ducă la bun sfârşit proiectele pe care le-au propus alegătorilor.
Fotoliile lor sunt acum mai şubrede ca oricând, iar interesul comunităţilor care i-au ales nu mai primează. Legea a fost făcută aşa, Referendumul pentru demiterea primarului de la Sânger a fost doar forma de verificare a mecanismului prin care primarii vor putea fi demişi sau, de ce nu, „aduşi la ordine” de liderii politici sau de adversari. De acum, primarii sunt la mâna asistaţilor social şi a liderilor de partid care pot să-i răstoarne oricând. Iar în acest context, doar alegerea primarilor în două tururi şi cu un prag de peste 80% ar mai putea garanta patru ani de linişte unei administraţii şi proiectelor acesteia.
În rest, orice primar ales astăzi, în maximum un an poate fi demis cu lejeritate. De cei ce nu l-au votat sau de cei care nu au ieşit la vot. Sau de cei pe care i-a supărat odată ajuns primar. Căci legea nu cere nici dovezi zdrobitoare şi nici semnături în proporţie covârşitoare pentru demararea mazilirii. Sunt suficiente semnăturile a 25% din cei cu drept de vot pentru ca tăvălugul să se pună în mişcare şi o prezenţă la urne de minim 30% pentru ca totul să fie validat.
Iar în aceste condiţii, doar jumătate plus unul din cei prezenţi dacă zic „pa”, adică 15% plus 1 din cei cu drept de vot, dacă ar participa la scrutin doar cei ce-l vor dus pe edil, primarul este demis. Vi se pare greu? Mie nu! Iar referendumul de la Sânger a confirmat-o. Acum, când primarii sunt aleşi şi cu 15-20% din numărul locuitorilor cu drept de vot, procentul celor care nu l-au vrut sau care se pot declara oricând nemulţumiţi este covârşitor.
Nu vorbim despre „întoarcerea la popor”, ci despre un război care se poate perpetua la nesfârşit, căci, nu-i aşa, poporul este suveran şi, pe banii lui, poate organiza alegeri în fiecare an sau poate decide ca un viceprimar ales de consiliile locale, fără sprijin popular concret, să rămână la butoane atâta vreme cât guvernanţii nu vor fi declanşat alegerile anticipate. Aţi înţeles?! Nu mai contează proiectele sau speranţele ce şi le-au pus în edilul ales cei care au ieşit la vot.
Astăzi, spre exemplu, orice partid, dar mai ales cel considerat extremist, din Opoziţie, ar putea declanşa proceduri de referendum aproape peste tot. Un demers considerat democratic şi justificat, căci nimic nu e mai sfânt decât votul popular, nu-i aşa?! Atât doar că, de regulă, într-un an de mandat, chiar printre cei ce l-au susţinut pe edil mai apar nemulţumiţi, probabil oameni care aşteptau sinecuri sau rezolvări miraculoase ale problemelor lor.
În plus, cei care au votat o dată primarul nu se vor gândi că e musai să se ducă la vot pentru a-l apăra, astfel că procentul nemulţumiţilor vor fi aproape sigur superior celor ce vor spune că edilul trebuie să rămână în birou şi să-şi rupă coatele pentru a face măcar ceva din ceea ce a promis. Demersul referendumului pare unul democratic, aşadar, însă este unul care ar putea declanşa haosul generalizat într-o Românie în care toţi ne pricepem la fotbal şi politică. Iar România, în contextul instabilităţii politice actuale exact de asta are nevoie! Este clar, NU?!
În fiecare comună sau oraş al judeţului se vor găsi 30% nemulţumiţi de mersul lucrurilor, care să reclame că nu s-au atras suficiente fonduri pentru dezvoltarea UAT-ului, că primarul e mai mult plecat sau că vorbeşte zeflemitor cu cetăţenii în timp ce îşi pune lentile de contact verzi care intră în conflict cu numerele de la maşina de serviciu… Iar toate astea, puse pe hârtie, creează alibiul perfect pentru ca prefecţii să dea ordinul de organizare a unui referendum local.
Căci, vă amintiţi, prefecţii sunt numiţi politic din nou, iar Ordinul lor, pentru a rămâne în vigoare, trebuie să respecte legea ca formă, fondul urmând să fie discutat, probabil, la ani buni după ce lucrurile s-au tranşat… Deci haosul şi referendumurile pot fi organizate în absolut orice comună sau oraş, căci nu mai avem de multă vreme primari aleşi cu votul a 80-85% a cetăţenilor cu drept de vot.
Tot la un an, sau poate chiar mai devreme… Iar votul cetăţenilor, şi aşa viciat de legislaţia care îi dă câştig de cauză celui mai votat dintre candidaţi, nu va mai fi unul care să îţi confere demnitatea publică a alesului, ci, mai degrabă, teama şi presiunea că, dacă superi asistaţii social sau şefii de partid, mai ales dacă eşti independent, îţi poţi încheia mandatul mult înainte de vreme.
E, aşadar, de la referendum la haos, doar un pas. Cine îl face? Vom vedea în curând, după ce se încheie spectacolul premierilor probabil, dacă precedentul Sânger va fi folosit sau acesta va rămâne doar o sperietoare care va schimba în mieluşei aleşii care au vrut să fie lupi, dar care îşi vor fi rupt dinţii în lene şi uneltiri mai mult sau mai puţin păguboase pentru comunitate. Părerea mea.
Citește și