Dumitru Chisăliţă
România discută mult despre energie electrică, baterii şi panouri fotovoltaice, dar prea puţin despre o problemă care va deveni critică pentru oraşe: încălzirea clădirilor în perioada rece şi, mai ales, răcirea clădirilor în perioadele de caniculă. Canicula nu creşte doar disconfortul. Ea mută vârful de consum electric vara, mai ales prin aparatele de aer condiţionat.
Într-o lună cu 7 zile de caniculă, un apartament de 70 mp² poate consuma suplimentar 50-130 kWh electric, iar la nivel de oraş acest lucru înseamnă sute de MWh cerere suplimentară exact când reţeaua este deja tensionată. În acelaşi timp, România trebuie să îşi modernizeze termoficarea.
Ţara are încă o infrastructură importantă, peste 4.380 km de reţele de termoficare şi aproximativ 1,05 milioane de clienţi, dar sistemul este afectat de pierderi, investiţii insuficiente şi dependenţă de subvenţii, dar mai ales de un concept depăşit, care este continuat să fie reabilitat cu maximă încăpăţânare.
Aerul condiţionat (AC) individual pare ieftin la apartament, dar devine scump la nivel de oraş, pentru că multiplică vârfurile de consum, suprasolicită reţeaua şi obligă sistemul energetic să importe energie sau să pornească producţie scumpă.
De ce nu este bună soluţia „fiecare cu AC-ul lui”? Deoarece AC-ul individual, creşte puternic vârful de consum vara, evacuează căldură în oraş şi amplifică insula de căldură urbană, este ineficient urbanistic, nu permite stocare termică, nu permite recuperare de căldură şi pune presiune pe reţelele de distribuţie electrică la vârf de consum.
România nu trebuie să repete la răcire greşeala făcută la încălzire, fiecare clădire pe cont propriu, fiecare apartament cu echipamentul lui, fiecare consumator împins spre soluţii individuale. Pentru oraşe, soluţia corectă este: termoficare de joasă temperatură + răcire centralizată + pompe de căldură + trigenerare unde are sens + stocare termică şi/sau electrică. Aerul condiţionat rezolvă confortul apartamentului. Răcirea urbană rezolvă problema oraşului.
Citește și