Adrian Armand Giurgea
Da, da, nu am spus-o eu, ci chiar cel care s-a declarat „şeful Sistemului”, preşedintele ales al ţărişoarei noastre, onorabilul Nicuşor Dan. Acesta adaugă că avem de toate, doar… cifre nu. Adică rezultate! O zice matematicianul care acum s-a pus pe filosofare… Însă, dacă mă gândesc bine, mai mulţi preşedinţi au spus-o, în felul lor, dar nici măcar unul nu s-a dat dus din fruntea ţării înainte de a-şi fi încheiat mandatele. Pe Emil Constantinescu l-a învins… Sistemul.
Traian Băsescu era convins că şcoala scoate tâmpiţi, iar Klaus Werner Iohannis s-a dus fără să fi reuşit să înceapă măcar programul „România educată”, în fond o replică a tâmpiţilor din hăhăitul marinarului ajuns în fruntea ţării… Astfel am ajuns astăzi în situaţia de a fi fără cifre, doar cu poveşti, şi de a-i îngreuna matematicianului de la Cotroceni parcursul.
Un parcurs pe care unii şi-l doresc în fruntea unui partid care se bazează pe cifre. Acelea date de politicienii reşapaţi care ar trebui să-i dea vigoarea unui nou mandat…
De aici şi dilema: cum să-i explici unui copil că e greu să găseşti un sinonim pentru cuvântul „bădăran” în limba lui Shakespeare?…
Însă îl contrazic pe preşedinte. Pentru că cifre avem cu siguranţă. De tot felul. De la numărul parlamentarilor care nu reuşesc să aibă măcar o luare de cuvânt pe parcursul unei legislaturi, la cel al parlamentarilor care nu au avut vreo iniţiativă legislativă care să încerce, măcar aşa, de amorul artei, să schimbe în bine România.
De la cel al sinecuriştilor care susţin ulterior politicul din banii încasaţi de la Stat, până la cel al comunelor care există administrativ doar pentru a putea adăuga la număr primari, viceprimari şi alţi funcţionari ale căror joburi ar fi putut fi preluate de multă vreme, dacă nu de AI, măcar de funcţionarii din alte comune…
Dar, dacă cifrele s-ar limita doar la atât, ar fi boierie. Însă sunt multe cifre care se pun după virgulă. Spre exemplu, în judeţul Mureş, aproape nouă milioane de euro. Da, 45 de milioane de lei în trei ani. Banii aceştia, din buzunarele tuturor, se vor duce pentru promovare turistică. Aşa au decis autorităţile judeţene cărora li s-a raliat şi autoritatea locală de la Târgu Mureş.
Unii vor spune că e un demers onorabil. Însă, ia să ne gândim. Şi nu vă cer să vă gândiţi prea profund, ci doar aşa, în fugă: de ce să plătim noi toţi pentru o posibilă, ulterioară, dezvoltare a afacerilor unora? Cum? Nu am dreptate? Păi, ia să vedem: dăm din banii noştri pentru a atrage turişti în Mureş. Din Anglia, Elveţia, Italia şi încă două ţări care îmi scapă acum. Bun. Şi noi, noi cei care plătim ce câştigăm din asta?! Nimic! Ar putea câştiga patronii de pensiuni, hoteluri, restaurante…
Dar noi, absolut nimic. Pentru că, chiar dacă vor veni turiştii după întreaga campanie de promovare, pentru noi la fel de scumpă va fi ciorba de burtă sau ciolanul afumat cu iahnie de fasole, să nu mai vorbim de păstrăvul cu mămăliguţă sau o noapte de cazare. Nu ne vor da şmecherii sau mai puţin şmecherii din turism nici măcar o reducere de cinci procente, iar chelnerii ne vor băga în continuare sub nas notele de plată cu opţiunea obligatorie de bacşiş.
E la fel ca în cazul Azomureş unde Statul – adică noi – va plăti, pentru ca noi să cumpărăm ulterior la fel de scumpe sau chiar mai scumpe legumele şi zarzavaturile de la agricultorii pentru care s-a ars gazul nostru ieftin… Şi asta în condiţiile în care piaţa ar fi trebuit să funcţioneze liberă. Tot aşa şi promovarea aceasta turistică, fie ea făcută prin Visit Mureş sau altă asociaţie, ar fi trebuit plătită nu din bugetele CJ Mureş şi al municipiului Târgu Mureş, ci din banii celor care activează în zona de turism în judeţul Mureş! Ei sunt interesaţi să aibă turişti! Nu noi!
Banii lor investiţi, pentru profitul lor viitor! Nu aşa ar fi fost normal pe o piaţă liberă?! Dacă e corect aşa, mă întreb când va decide CJ Mureş sau CL Târgu Mureş să plătească acţiuni de promovare a presei locale?! Nu ar fi interesant? Pentru că, cu cât mai mulţi cititori, cu atât mai multă vizibilitate ar avea toţi în rândul populaţiei… Însă, dincolo de glumă, mă întreb de ce nu au decis cele două autorităţi locale, mai ales în anii de criză pe care îi trăim, să investească aceste sume în lucruri care chiar contează?!
Să înţeleg că totul e pus la punct, că avem drumurile judeţene sau locale impecabile? Că asfaltul e ca-n palmă şi că oricum am avea excedent bugetar la final de an? Poate aşa o fi, dar nu ştiu eu… Însă, vedeţi, cifre cu siguranţă avem! Avem cifre chiar şi atunci când vorbim de banii pierduţi din PNRR despre care văd că se tace constant în ultima vreme. Avem cifre când ne gândim la multele, prea multele zile trecute de când avem doar un guvern demis în fruntea ţării.
Însă, aşa e, avem şi o întreagă poveste a democraţiei originale pe care o trăim. Iar povestea ne-a spus-o frumos şeful Autorităţii Electorale Permanente, social-democratul Adrian Ţuţuianu, cel care ne-a deschis ochii: terminaţi cu anticipatele căci, deşi e frumos să crezi că poţi, nu poţi! Da, după aproape 40 de ani de democraţie, cineva vine şi ne spune verde-n faţă că este doar o poveste.
Şi că, dacă te scremi puţin, poţi da jos un primar, dar anticipate nu ai cum ţine, căci un guvern demis nu poate da Ordonanţe de Urgenţă, iar organizarea alegerilor se face tocmai în baza unor Ordonanţe de Urgenţă. Iar după această ieşire cu poveşti, aştept să vedem:1. Se duce AUR cu botul pe labe şi votează cum i se cere sau, 2. rămânem la capitolul politica nu e pentru proşti?…
Tare mă tem că ambele variante se vor confirma şi că, de ochii lumii, vom avea în curând un guvern care nu se va mai duce de la Palatul Victoria până după alegerile viitoare, căci e cam fără sens să dai jos guvernele întruna dacă nu ai drum deschis prin hăţişul legislaţiei electorale pentru alegeri anticipate. Iar asta ne arată, o dată în plus, că premierul este esenţial într-o structură hibridă aşa cum este cea românească. Uneori, chiar mai important decât şeful „Sistemului” care se poate plimba ca un electron liber pe orbită doar până când premierul dă Ordonanţa de Urgenţă…
Dar nu mă mai miră nimic. Pentru că aşa au hotărât deja de multă vreme alţii: nu contează cu cine ai votat tu, contează cu cine se înhăitează cei pe care i-ai votat tu. Pentru că cifrele dezastrului le avem, însă sunt mai frumoase poveştile din care aflăm cum Feţi-Frumoşi pe roibi albi vin gata să ne salveze. Părerea mea.
Citește și