Deputat USR Mureş, Adrian Giurgiu
În 2023, Mureşul apărea pe harta „azilelor groazei” cu Centrul de Îngrijire şi Asistenţă „Căsuţa lu’ Min” din Bărdeşti, comuna Sântana de Mureş. La 11 iulie, locaţia a primit un control. Ca urmare a constatărilor AJPIS Mureş (paturi rupte, igrasie, mucegai), a fost retrasă licenţa de funcţionare a centrului, iar DSP Mureş a emis decizia privind suspendarea activităţii.
Persoanele vulnerabile trebuiau să fie preluate temporar de DGASPC Mureş şi transferate în grija DGASPC-urilor din judeţele de provenienţă.
Două săptămâni mai târziu, cineva a apelat la 112. La faţa locului încă se aflau 30 de persoane, din care 7 persoane erau ţinute în subsolul clădirii. Bătrânii dormeau printre grămezi de moloz, pe saltele pline de fecale, urină şi sânge.
Controlul iniţial a avut loc imediat după cazul „Azilele groazei” din Voluntari. Atunci, echipe mixte (ANPIS, DSP, ANPC, ITM, DSVSA, MAI) au aplicat, la nivel naţional, mii de sancţiuni şi au fost deschise dosare penale.
În urma acestui scandal, Ministra Muncii, familiei, tineretului şi solidarităţii sociale Simona Bucura-Oprescu (Partidul Social Democrat) a anunţat reforma sistemului de asistenţă socială. Au fost aduse modificări privind regulile de autorizare şi control, dar problema lipsei de personal şi cea a finanţării insuficiente au rămas.
Anul trecut, tot în Mureş, s-au descoperit abuzuri grave în 4 centre pentru copii cu dizabilităţi. Zeci de copii grav bolnavi erau „trataţi” cu medicamente expirate, înghesuiţi şi ţinuţi închişi cu zăvorul în saloane insalubre.
În ciuda imaginilor cutremurătoare şi a anchetei penale deschise pentru rele tratamente aplicate minorilor, Comisia de evaluare a Consiliului Judeţean Mureş a decis atunci că directoarea DGASPC Mureş, Miklea Hajnal Katalin, poate rămâne în funcţie. Coincidenţă sau nu, fratele dânsei, Barabási Antal-Szabolcs, este prefect al judeţului Mureş.
De ce avem aceste cazuri? Cum spuneam, asistenţa socială este în continuare subfinanţată iar personalul este insuficient. Dar în acelaşi timp, situaţia este agravată şi de problema fundamentală a instituţiilor din România: angajările care nu ţin cont de competenţă şi care rezultă în tăceri şi complicităţi, hârtii semnate doar de formă, rapoarte false şi controale făcute cu ochii închişi. Aşa se ajunge la nepăsare, abuzuri şi tragedii.
Acesta este contextul în care a apărut şi cazul Dumbrava, aflat în afara cadrului legal şi lipsit de implicarea unor specialişti în domeniul asistenţei sociale. Tocmai instituţiile publice care trebuiau să se ocupe de persoanele vulnerabile au fost cele care au facilitat ajungerea acestora în locaţiile administrate de familia Paşca.
Din păcate, spitalele, primăriile şi DGASPC-urile au abandonat mii de oameni de care trebuiau să aibă grijă. Mai mult, de-a lungul anilor, instituţii ale statului au desfăşurat verificări în locaţia din Bihor, dar fără a sista activitatea şi fără progres pentru intrarea în legalitate.
Aşa cum spunea şi preşedintele USR, Dominic Fritz: „felul în care statul român îi abandonează pe cei mai vulnerabili are o lungă istorie”. De la instituţionalizarea copiilor „irecuperabili” în căminele-spital din anii ’80 şi orfelinatele din anii ’90 până la bătrânii şi persoanele cu dizabilităţi din „Azilele Groazei” din Voluntari, vedem un tipar clar: statul român nu reuşeşte să îi ajute pe cei mai vulnerabili dintre cetăţenii săi.
Instituţiile statului trebuie să servească binelui public, nu altor interese. Acum, tot cei care au închis ochii caută ţapi ispăşitori pentru a-şi ascunde propria vină. Să ne amintim totuşi… pe mâinile cui au fost, în majoritatea timpului, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii?
Citește și