Adrian Nemeth – Gherman
Cap de afiş? Evident, Donald Trump, care a reuşit performanţa de a transforma un summit de securitate într-un show de stand-up comedy cu accente de şantaj.
Iată cum s-au împărţit rolurile în piesa jucată pe scena de la Ankara:
Preşedintele american a descins în capitala Turciei cu subtilitatea unui elefant într-un magazin de porţelanuri. Nici nu i-au despachetat bine bagajele, că a şi anunţat ruperea armistiţiului cu Iranul, lansând 80 de atacuri aeriene.
Adevărata capodoperă însă, a fost criza sa de nervi la adresa aliaţilor. Trump s-a declarat foarte supărat pe ţări precum Spania, Italia, Germania şi Marea Britanie. Motivul? Aceste naţiuni au refuzat, să-i ofere spaţiul aerian pentru războiul din Orientul Mijlociu. Răspunsul său a fost să ameninţe cu retragerea trupelor din Europa şi cu un blocaj comercial împotriva Spaniei.
Ce-i drept însă, este că Spania se comportă absolut sfidător…
Şi pentru că nicio zi nu e completă fără o tranzacţie imobiliară halucinantă, Trump a readus pe tapet achiziţia Groenlandei. În mijlocul crizelor din Ucraina şi Orientul Mijlociu, cea mai mare durere a preşedintelui SUA este că Danemarca nu vrea să-i vândă cea mai mare insulă de pe glob. O problemă de alianţă cu adevărat majoră.
Vladimir Putin, însă, este marele perdant al acestui summit.
Dacă la Kremlin se deschisese vreo sticlă de şampanie în speranţa că Trump va dezmembra NATO, dopul a fost pus repede la loc. Deşi preşedintele american a venit cu un plan de pace în 28 de puncte, probabil scris pe un şerveţel în timpul zborului, Ucraina l-a respins oficial şi politicos. Volodimir Zelenski nu doar că i-a ignorat planul, dar i-a cerut şi mai multe sisteme antiaeriene, în timp ce Trump, probabil ameţit de refuz, a trebuit să stea la poză.
Mai mult, strategia lui Putin de a slăbi Occidentul are rezultate absolut clare. Estonia şi Lituania pompează acum un record de 5% din PIB în apărare, iar aliaţii europeni şi Canada semnează cecuri de miliarde de dolari pentru armament nou. Secretarul general Mark Rutte i-a transmis de altfel Moscovei un avertisment clar.
NATO apără fiecare centimetru de teritoriu. În concluzie, Putin reuşeşte doar să îmbogăţească complexele militar-industriale occidentale şi să unească şi mai mult Alianţa, chiar dacă rolul regelui şi al bufonului se contopesc în acelaşi personaj patetic.
Într-o mare de ego-uri gonflate şi generali încordaţi, delegaţia României şi-a făcut timid simţită prezenţa. Printre iniţiativele de deminare a Mării Negre şi hub-urile de securitate, a planat aura inconfundabilă a lui Nicuşor.
Nu putem să nu zâmbim ironic.
La finalul zilei, s-a semnat o declaraţie scurtă, de complezenţă, dar totuşi important că s-a semnat, reconfirmând faimosul Articol 5. Toată lumea a răsuflat uşurată. Trump nu a cumpărat Groenlanda (încă), Putin este mai izolat şi mai depăşit de situaţie ca niciodată, iar Europa a înţeles că trebuie să-şi plătească singură paza dacă vrea să doarmă liniştită. Iar noi am învăţat că, uneori, la masa bogaţilor e suficient să nu fii cel mai ridicol, mai ales când acest rol e de prim plan deja.
Citește și