Populaţia lumii a depăşit 8 miliarde de locuitori în noiembrie 2022. Totuşi, ritmul de creştere este cel mai redus din ultimele peste şapte decenii
• India este astăzi cea mai populată ţară din lume,depăşind China, care a ocupat această poziţie timp de multe decenii
• Aproape 60% din populaţia planetei trăieşte în Asia, continentul cu cea mai mare densitate umană şi cele mai numeroase metropole
• Nigeria este unadintre ţările cu cea mai rapidă creştere demografică.Specialiştii estimează că până la sfârşitul secolului ar putea deveni a doua sau a treia ţară ca populaţie din lume
• Speranţa medie de viaţă la nivel mondial este de peste 73 de ani, aproape dublă faţă de începutul secolului al XX-lea, datorită progreselor în medicină, alimentaţie şi igienă
• Pentru prima dată în istorie, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani sunt mai numeroase decât copiii sub cinci ani, la nivel mondial – un semn clar al procesului de îmbătrânire demografică• Peste jumătate din populaţiaglobului trăieşteîn mediul urban,iar până în 2050 aproape şapte din zece oameni vor locui în oraşe
• România pierde populaţie de peste trei decenii, din cauza natalităţii scăzute şi a migraţiei externe. În multe localităţi se nasc astăzi de două-trei ori mai puţini copii decât în urmă cu 30–40 de ani
• În România, vârsta medie a populaţiei este încontinuă creştere,ceea ce înseamnă că generaţiile tinere sunt tot mai puţin numeroase, iar presiunea asupra sistemului de pensii şi de sănătate va deveni tot mai mare
* La nivel mondial, în fiecare minut se nasc aproximativ 250 de copii, iar peste 100 de persoane îşi pierd viaţa. Diferenţa explică de ce populaţia globului continuă să crească, chiar dacă fertilitatea este în scădere în majoritatea regiunilor lumii
* Estimările Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) indică faptul că populaţia mondială va continua să crească în următoarele decenii, însă într-un ritm din ce în ce mailent
* Potrivit celor mai recente estimări bazate pe datele ONU, România are aproximativ 18,8 milioane de locuitori, iar prognozele indică o continuare a declinului demografic în următoarele decenii.
În fiecare an, la 11 iulie, lumea marchează Ziua Mondială a Populaţiei, un moment dedicat reflecţiei asupra uneia dintre cele mai importante resurse ale planetei: oamenii şi felul în care evoluţia populaţiei influenţează economia, educaţia, sănătatea, mediul şi, în cele din urmă, viitorul fiecăruia dintre noi.
Ziua Mondială a Populaţiei a fost instituită de ONU în anul 1989, după ce, la 11 iulie1987, populaţia la nivel global a atins simbolic pragul de cinci miliarde delocuitori. Evenimentul, cunoscut drept „Ziua celor 5 miliarde”, a atras atenţia asupra ritmului accelerat de creştere demografică şi asupra provocărilor pe care aceasta le aduce. Astăzi, accentul nu mai cade doar pe numărul locuitorilor planetei, ci şi pe calitatea vieţii, accesul la educaţie şi servicii medicale, drepturile femeilor, sănătatea reproducerii, migraţia şi îmbătrânirea populaţiei.
Timp de mii de ani, populaţia lumii a crescut lent. În jurul anului 1800, pe Pământ trăia aproximativ un miliard de oameni. Au fost necesari peste o sută de ani pentru a ajunge la două miliarde, însă progresul medicinei, dezvoltarea agriculturii şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai au accelerat spectaculos creşterea demografică. Paradoxal, deşi populaţia continuă să crească, ritmul de creştere încetineşte. Familiile au tot mai puţini copii, speranţa de viaţă creşte, iar multe state se confruntă deja cu fenomenul îmbătrânirii populaţiei.
Specialiştii atrag atenţia că această evoluţie va avea efecte importante asupra economiei, sistemului de pensii, pieţei muncii şi serviciilor medicale şi mai puţini tineri vor trebui să susţină o populaţie vârstnică aflată în continuă creştere.
Majoritatea specialiştilor cred că planeta noastră poate susţine aproximativ 10 miliarde de oameni şi că atunci când se va atinge acest număr, ea va începe să intre într-un proces de declin.
Deşi, la ora actuală, pe Pământ vieţuiesc aproape 8 miliarde de oameni, el nu a fost întotdeauna atât de „înghesuit”: cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, când se crede că a apărut Homo sapiens, populaţia totală era mică – între 100 şi 10.000 de pământeni – atât de puţini, încât a durat aproximativ 35.000 de ani pentru ca numărul lor să se dubleze, conform lui Joel E. Cohen, şeful Laboratorului pentru Populaţii de la Universitatea Rockefeller şi Universitatea Columbia din New York.
După apariţia agriculturii (în urmă cu aproximativ 15.000 de ani), când existau între 1 milion şi 10 milioane de indivizi pe Pământ, a fost nevoie, din nou, de 1.500 de ani pentru ca numărul lor să crească de două ori. Până în secolul al XVI-lea, timpul necesar pentru ca populaţia să se dubleze a scăzut la 300 de ani, iar la începutul secolului al XIX-lea, a durat doar 130 de ani.
Din 1930 până în 1974, populaţia Pământului s-a dublat din nou, în doar 44 de ani. Dar, ne putem aştepta ca omenirea să continue să crească în acest ritm? Și există o limită superioară pentru câţi oameni poate suporta planeta noastră?
În 1679, Antoni van Leeuwenhoek, om de ştiinţă şi inventator al microscopului, a prezis că Pământul ar putea susţine 13,4 miliarde de oameni. Pe durata a 40 de ani de cercetare, Cohen a colectat 65 de estimări şi supoziţii, care avansau cifre variind de la 1 miliard la peste 1 trilion de oameni, conchizând că nu există consens în această privinţă:
„În perimetrul unui habitat, populaţia va rămâne constantă dacă ratele natalităţii şi ale mortalităţii sunt egale”, afirmă cercetătorul. Dar schimbările de mediu, cum ar fi poluarea sau bolile, pot creşte sau scădea capacitatea de susţinere a unui spaţiu dat. După cum a explicat Cohen, când ne referim la populaţia umană, „această capacitate depinde atât de constrângerile naturale, cât şi de alegerile indivizilor.
Constrângerile naturale includ, de exemplu, deficitul de alimente şi mediile inospitaliere. Alegerile umane includ interacţiunile dintre economie şi cultură, cum ar fi modul în care producem şi consumăm bunuri, precum şi rata natalităţii, durata medie de viaţă şi migraţiile”.
Multe ţări cu venituri mici din întreaga lume au rate ridicate ale natalităţii, precum şi familii numeroase, dar şi o rată ridicată a mortalităţii infantile şi durate de viaţă mai scurte. De asemenea, din ce în ce mai multe ţări, odată ce ajung la un anumit stadiu de dezvoltare socio-economică şi culturală, au tendinţa să se limiteze la unu sau cel mult doi copii per cuplu. Aceasta înseamnă că, deşi accesul la asistenţă medicală măreşte durata de viaţă, sugerând o creştere a populaţiei, acest fenomen apare tocmai în ţările care înregistrează scăderi ale natalităţii.
Creşterea populaţiei globale a atins apogeul în anii 1960, după care a început un proces de încetinire. În 1950, rata medie a natalităţii era de 5 copii/ femeie, conform Diviziei de Populaţie ONU. În 2020, aceasta a scăzut la 2:
„În acest moment, consensul ştiinţific este că populaţia lumii va atinge un apogeu spre sfârşitul acestui secol. Se estimează că populaţia mondială va ajunge la 10,4 miliarde de oameni în anii 2080, şi se va menţine constantă până în anul 2100”, apreciază Divizia de Populaţie ONU, menţionând, totuşi, că pe măsură ce demografii privesc în perspectivă, predicţiile lor devin tot mai speculative şi mai incerte:
„Numărul de oameni pe care Pământul îi poate susţine nu poate fi exprimat în cifre fixe. El depinde de modul de producţie, de modul de consum, de cine la ce şi cum are acces”.
Cu alte cuvinte, poate exista o limită superioară a numărului de oameni pe care Pământul i-ar putea susţine, dar nu ştim exact care este această cifră. Ea variază în funcţie de modul în care producem, consumăm şi gestionăm resursele. Dacă vrem să aflăm câţi oameni poate susţine planeta Pământ, va trebui să decidem „câţi oameni vor Jaguari cu patru roţi şi câţi vor jaguari cu patru picioare”, se exprimă, plastic, Joel Cohen.
Aşadar, în urmă cu două secole, pe Pământ trăia un miliard de oameni. Astăzi suntem peste opt miliarde. Vom reuşi să trăim împreună, echitabil şi responsabil, pe aceeaşi planetă? (surse documentare: who.org, un.org, livescience.org)
Citește și