Mihai Teodor Naşca
Acolo unde nu se simte lipsa ta, nici prezenta nu prea mai contează, iar dacă exişti doar când cineva are nevoie de tine, atunci să nu mai există deloc!
Ne pierdem foarte mult timp şi energie fugind după prietenii, relaţii sau de ce nu ataşamente, formele cele mai bolnăvicioase ale iubirii. Irosim energie multă încercând să fim în compania cuiva, care de cele mai multe ori ne ignoră.
Însă prietenia este un sentiment pe cale de dispariţie. Nu am exagerat cu nimic în prima propoziţie. E o constatare în condiţiile în care relaţiile dintre oameni se virtualizează! Atenţia asupra propriei persoane creşte în defavoarea atenţiei pentru mediul în care exist.
Eşti sunat, cu mici excepţii, doar în cazul în care cineva îţi cere un serviciu – dacă se poate gratis, se abuzează de timpul tău prin conversaţii, evident digitale, despre situaţiile nasoale în care se află interlocutorul. Câţi v-au sunat sau v-au spus direct că se bucură de reuşită voastră? Reuşitele prietenilor devin poveri grele pentru ceilalţi, stârnesc invidii, arătate pe faţă sau nu.
Prietenii nu sunt aceia pe care îi ajuţi la infinit, în speranţa că te vor băga în seamă, că te vor tine în cercul lor strâns de cunoştinţe. Aceştia nu sunt prieteni, sunt profitorii de ocazie. Ştiu că lumea nu prea s-a întâlnit cu o asemenea ocazie şi oameni.
Prieteni nu sunt cei pe care îi regăsiţi pe lista de prieteni pe Facebook. Aceia pot fi cel mult urmăritori, adică aceia ce te ştiu sau vor să te ştie şi îţi urmăresc mişcările în speranţa că îţi pot recompune viaţa după postările avute. Numai ce să vezi, nu toţi îşi transpun viaţa în postările de social media. Unii o fac informativ, alţii ce le place, fără nicio legătură cu realitatea!
Prieteni nu sunt acei cu care mănânci întâmplător la o masă, dar care uită de tine după ce s-au săturat. Nici aceia ce nu lipsesc de la nicio împărţeală, dar niciodată nu sunt dispuşi să împartă ceva. Nici aceia care nu îţi cunosc crucile pe care le cari în spate, în tăcere!
Prietenia se încearcă mereu în timpurile grele, în vremuri dificile şi în situaţii limită. Cine renunţă la el pentru tine? Câţi te caută când eşti la pământ fără să le ceri asta? Câţi sunt capabili de empatie reală, când simţi că pământul îţi fuge de sub picioare?
Dacă ai cel puţin un astfel de om alături eşti un fericit, care a experimentat prietenia. Restul o mimează, ascunsă sub gesturi superficiale…
Numa zâc!
Citește și