Alecu Reniţă
Rar cine îndrăzneşte să atingă sau să poarte o viaţă crucea pe care a fost, este şi mai rămâne răstignită Basarabia românească. Doar oamenii mânaţi de o mare dragoste de Neam şi de Ţară cred, se zbat, luptă şi apucă să scoată, prin dăruire şi jertfă, o parte din cuiele bătute de istoria nemiloasă, să spună mulţimilor adormite că dreptatea lui Dumnezeu şi Învierea se apropie, iar Basarabia va coborî de pe cruce şi va reîntregi România noastră!
Opera lui Nicolae Dabija – publicistica, poezia şi romanul „Tema pentru acasă” – poartă taina scrisului, urmele apostolilor, seminţele cuvintelor divine şi Idealul Unirii.
Unele texte antologice şi poeme-rugăciuni par a fi scrise direct pe lemnul însângerat al crucii, lângă piroanele în care Basarabia crucificată se zbate între viaţă şi moarte, între identitatea răpită şi memoria ştearsă, între ţipătul deportaţilor şi disperarea înfometaţilor, între gropile comune şi altarele arse, între sârma ghimpată şi harta sfâşiată, între martiri şi farisei, între credinţă şi licărul de speranţă.
Chiar dacă Nicolae Dabija şi-a caligrafiat sufletul şi trăirile cu o pană de înger, îmbrăcând dorurile, iubirile şi peisajele în psalmi şi flori de primăvară, El a fost mai întâi un mare luptător pentru cauza şi fiinţa naţională, având dimensiunea adevăraţilor tribuni, care trezesc popoare, le scot din robie şi le dă aripi să zboare.
Destinul lui Nicolae Dabija se contopeşte cu destinul Basarabiei luptătoare, El lăsând urmaşilor drept armă victorioasă opera sa testamentară şi misiunea de a reîntregi naţiunea română, fiindcă Unirea, ca şi „Libertatea, are chipul lui Dumnezeu!”
Citește și