Alex Corin
Filajul era una dintre cele mai importante metode operative ale fostei Securităţi, iar documentele păstrate în arhive arată până unde putea merge supravegherea. Un material publicat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) prezintă atât definiţia oficială a filajului, cât şi un raport întocmit în septembrie 1968 asupra unei delegaţii sportive din Bulgaria, urmărită pas cu pas în timpul unei vizite la Bacău.
Potrivit cursului de specialitate al Securităţii, citat de CNSAS, „filajul este activitatea secretă de urmărire şi supraveghere vizuală a anumitor persoane şi locuri care prezintă importanţă pentru securitatea statului, realizată prin metode şi mijloace adecvate”. În document se precizează că „prin urmărire se înţelege filajul efectuat asupra persoanelor, iar prin supraveghere, filajul efectuat asupra locurilor”, iar persoanele vizate erau considerate „obiective”.
Teoria este însă pusă în contrast de un document din dosarul D 1166, vol. 6, publicat de CNSAS, care descrie monitorizarea delegaţiei clubului de handbal Locomotiv Sofia, aflată în România pentru un schimb de experienţă cu Dinamo Bacău.
O plimbare prin oraş, consemnată minut cu minut
Raportul, clasificat la acea vreme „Strict secret”, notează fiecare deplasare a sportivilor bulgari, inclusiv timpul petrecut în faţa vitrinelor.
„La orele 8,30 conducătorii delegaţiei au ieşit de la hotelul «Bistriţa» în grup de câte doi, au mers discutând (…), au privit la vitrinele magazinelor. Apoi au continuat (…) până în dreptul magazinului «Sport», când s-au oprit şi au privit în vitrină circa 2′, apoi au plecat”, consemnează ofiţerii de Securitate.
Patruzeci de minute mai târziu, raportul notează întoarcerea la hotel: „au intrat la hotelul «Bistriţa», orele fiind 8,56”.
Nici următoarea ieşire nu scapă observaţiei.
„La orele 10,30 conducătorii delegaţiei au ieşit de la hotel (…), au intrat la magazinul «Universal Bacăul». Aici au privit la mărfurile expuse la diferite raioane circa 7′, după care au ieşit”, se arată în nota de filaj.
De la stadion la restaurant, sub supraveghere permanentă
Raportul urmăreşte apoi întreg programul sportivilor.
„La orele 10,55 întregul grup sportiv a ieşit de la hotel (…) şi au intrat la stadionul «Dinamo» (…). Aici au luat loc în tribună şi au asistat la meciul de handbal dintre echipele Dinamo Bacău – Steaua”, consemnează documentul.
După-amiaza, membrii delegaţiei sunt urmăriţi inclusiv la stadionul „23 August”, unde asistă la partida de fotbal Dinamo Bacău – Crişul Oradea.
Seara, nota informează că „întreg efectivul echipei se afla la restaurantul «Parc», unde a avut loc o masă comună cu lotul echipei de handbal Dinamo Bacău”.
După cină, sportivii se întorc la hotel, iar ofiţerii notează sec că „până la orele 02,00 din 23.09.1968 nu au mai părăsit hotelul”.
În miez de noapte, delegaţia pleacă spre gară.
„La orele 02,00 toţi componenţii echipei au ieşit din hotel (…), au intrat pe peronul gării C.F.R. Aici au aşteptat acceleratul de Bucureşti până la orele 03,17, când s-au urcat cu toţii în tren şi au plecat în direcţia Bucureşti. Filajul încetează”, se încheie raportul.
Până şi hainele ofiţerilor erau consemnate
CNSAS publică şi anexa documentului, care arată organizarea echipei de filaj. Operaţiunea s-a desfăşurat în două schimburi, iar pentru fiecare ofiţer sunt consemnate inclusiv hainele purtate.
Astfel, un căpitan era descris ca fiind „îmbrăcat cu sacou maro, pantaloni negri, pantofi negri”, altul purta „sacou gri, pantaloni maro, pantofi negri”, iar un alt ofiţer era notat drept „îmbrăcat cu costum maro, pantofi negri”.
Raportul precizează şi misiunile fiecăruia: „A stat în postul acoperit de la hotelul «Bistriţa». A filat grupul pe traseu şi la stadionul Dinamo. A făcut post descoperit pe Calea N. Bălcescu”.
Dispozitivul dispunea şi de mijloace tehnice. În dreptul rubricii dedicate echipamentului apare menţiunea: „Un (1) aparat foto Robot adaptat la mapă şi toc”, iar activitatea echipei era verificată de locţiitorul şefului secţiei.
O imagine a supravegherii cotidiene
Documentul publicat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ilustrează felul în care funcţiona mecanismul de supraveghere al fostei Securităţi. Deşi definiţia oficială vorbea despre prevenirea activităţilor ostile statului, raportul surprinde monitorizarea unor gesturi absolut banale – o plimbare prin oraş, câteva minute petrecute în faţa unei vitrine, o vizită la un magazin sau participarea la un meci de handbal.
Iar poate cea mai sugestivă frază din întregul document rămâne una dintre cele mai banale: „au privit în vitrină circa 2 minute”. În România comunistă, până şi acest gest ajungea într-un raport „Strict secret”.
Citește și