Alex Corin
Într-un context marcat de războaie în apropierea graniţelor, crize economice şi o polarizare tot mai accentuată a societăţii, concepte precum patriotism, naţionalism şi extremism sunt invocate tot mai frecvent în spaţiul public.
Deşi sunt adesea folosite ca sinonime, psihologia face o distincţie clară între dragostea firească faţă de propria ţară şi formele radicale de naţionalism, arată un material publicat de platforma DOC.ro, bazat pe studii recente din domeniul psihologiei sociale şi politice.
Specialiştii definesc patriotismul sănătos ca o formă de ataşament emoţional faţă de ţară, construită pe afecţiune, loialitate, recunoştinţă şi mândrie moderată. Spre deosebire de patriotismul „orb”, apropiat de naţionalismul radical, patriotismul constructiv presupune capacitatea de a recunoaşte atât realizările, cât şi problemele societăţii şi dorinţa de a contribui la îndreptarea lor, fără a considera alte popoare inferioare.
În schimb, naţionalismul devine periculos atunci când este asociat cu ideea superiorităţii unei naţiuni, cu demonizarea celor percepuţi drept „ceilalţi” şi cu justificarea ostilităţii sau chiar a violenţei în numele interesului naţional. Potrivit cercetărilor citate, extremismul politic este caracterizat printr-o gândire rigidă, lipsită de nuanţe, în care compromisurile sunt respinse, iar frica şi resentimentul devin principalele motoare ale comportamentului.
Patriotismul constructiv aduce beneficii psihologice
Studiile analizate de specialişti arată că un patriotism echilibrat contribuie la dezvoltarea unui sentiment puternic de identitate şi apartenenţă, oferind oamenilor stabilitate emoţională şi un răspuns la întrebări precum „cine sunt?” şi „de unde vin?”. În acelaşi timp, identitatea naţională poate coexista armonios cu alte identităţi – profesionale, culturale sau religioase – fără a genera conflicte interioare.
Totodată, cercetările arată că persoanele care percep că ţara le oferă siguranţă, libertăţi şi oportunităţi dezvoltă un sentiment de recunoştinţă şi sunt mai dispuse să se implice în viaţa comunităţii, prin voluntariat, responsabilitate civică sau alte forme de participare socială. Un studiu publicat în 2024 a identificat o legătură între recunoştinţă, patriotism şi un nivel mai ridicat al satisfacţiei faţă de propria viaţă.
Cum apare radicalizarea
Potrivit psihologilor, perioadele de criză favorizează apariţia discursurilor extremiste. Atunci când oamenii se confruntă cu nesiguranţă economică, socială sau politică, sunt tentaţi să accepte explicaţii simple şi să identifice rapid vinovaţi. Grupările radicale exploatează aceste vulnerabilităţi, promovând mesaje bazate pe frică, conspiraţii şi opoziţia dintre „noi” şi „ei”. Platformele digitale şi algoritmii reţelelor sociale pot amplifica astfel de mesaje, favorizând radicalizarea treptată a unor categorii de populaţie.
Diferenţele esenţiale
Autorii materialului subliniază că patriotismul şi naţionalismul extremist se diferenţiază prin raportarea la propria ţară, la celelalte popoare şi la valorile democratice. Patriotismul înseamnă iubire critică faţă de ţară, respect pentru alte naţiuni, implicare civică şi respectarea legii. În schimb, naţionalismul extremist promovează loialitatea oarbă, demonizarea străinilor şi justificarea excluderii sau a violenţei împotriva celor consideraţi adversari.
Educaţia şi implicarea civică, antidot împotriva extremismului
Psihologia nu oferă soluţii miraculoase pentru combaterea radicalizării, însă indică mai multe direcţii care pot contribui la cultivarea unui patriotism sănătos. Printre acestea se numără educaţia critică, prezentarea echilibrată a istoriei, contactul cu alte culturi, încurajarea voluntariatului şi dezvoltarea empatiei. Specialiştii consideră că patriotismul autentic nu presupune negarea greşelilor trecutului şi nici ostilitate faţă de alte naţiuni, ci responsabilitate, implicare şi respect pentru valorile democratice.
Sursa: Material publicat de DOC.ro, redactat de Corina Dragomir şi revizuit medical de dr. Oana Cuzino, pe baza unor studii ştiinţifice internaţionale din domeniul psihologiei sociale şi politice.
Citește și