În fiecare an, rezultatele examenului de Bacalaureat aduc în prim-plan povești despre muncă, perseverență și performanță. Printre absolvenții care au obținut media 10 se numără și Precup Alexia, absolventă a Colegiului Național „Unirea” din Târgu Mureș, profil Științe ale Naturii.
Dincolo de rezultatul excepțional, Alexia vorbește cu sinceritate despre emoțiile trăite în ziua afișării notelor, provocările ultimului an de liceu, echilibrul dintre învățătură și viața personală, dar și despre drumul care o poartă, din această toamnă, la Universitatea din Amsterdam. În interviul acordat, tânăra transmite și un mesaj de încurajare pentru viitorii absolvenți, amintindu-le că Bacalaureatul este un pas important, dar nu definește întreaga lor valoare sau viitorul.
Cum ai trăit momentul în care ai văzut rezultatul de la Bacalaureat și ai realizat că ai obținut nota 10?
Imediat după bacalaureat am plecat la mare și rezultatele m-au găsit tot acolo. Pentru mine, momentul în sine e oarecum în ceață, îmi amintesc că am fost extraordinar de fericită, dar parcă nu eram convinsă că e adevărat. Am reîncărcat pagina cu rezultatele de multe ori, mi-am verificat codul din nou și din nou, iar cei din jurul meu au crezut că urma să le dau vești rele, după expresia pe care o aveam. M-a cuprins o stare de calm, era o liniște pe care nu o mai simțisem de mult, o liniște de final. Am știut atunci că totul s-a terminat așa cum trebuie și că urmează să încep, mai mult sau mai puțin, de la zero, altundeva.
Te așteptai la acest rezultat sau a fost o surpriză?
Mă așteptam să obțin un rezultat foarte bun, dar media 10 este nota pe care o gândești ipotetic, cu titlul „cum ar fi dacă”, nu pe care o consideri garantată. Cel puțin așa a funcționat pentru mine. Cred că este important să ai încredere în lucrarea ta, fără să pornești însă de la ideea că ți se cuvine un anumit rezultat. Trebuie înțeleasă și componenta umană a corecturii acestor lucrări, cu precădere în cazul materiilor unde intervine subiectivitatea punctajelor. Așadar, nu m-am așteptat la acest rezultat pe deplin, poate din dorința de a nu pune presiune pe mine sau dintr-o autocorectură prea drastică. Cumva, nota aceasta s-a adăugat întregii experiențe de an terminal, an care a venit doar cu surprize și amintiri care îmi definesc cu adevărat absolvirea, pe când acest punctaj rămâne, la suprafață, doar atât: un punctaj.
Cât timp ai investit în pregătirea pentru Bacalaureat?
Cred că pentru toți absolvenții pregătirea pentru bacalaureat se concentrează în jurul ultimului an de studii, într-un parcurs oarecum natural care se prelungește de la începutul clasei a XII-a până la examen. Un mare avantaj pe care l-am avut anul acesta a fost cu siguranță munca din anii precedenți, care mi-a oferit o oarecare siguranță și m-a ajutat să nu simt că intru în criză de timp. Mi-am „înghesuit” pregătirea între activitățile, întâlnirile cu prietenii, ieșirile, proiectele și procesul de admitere pentru facultate, în străinătate. Doar așa am simțit real că avansez, atunci când nu am sacrificat ce am dorit să realizez în acest an.
Care a fost cel mai dificil moment din perioada pregătirii pentru examen?
Îmi amintesc o perioadă anume, în apropierea simulărilor, în care programul meu, până atunci aerisit, s-a aglomerat drastic. În decursul acelor două săptămâni am susținut examenul de admitere pentru facultate, simulările de bacalaureat și am plecat la Botoșani pentru olimpiada națională de limba română. Cu siguranță a fost cel mai dificil moment din acest an, pentru că eram prinsă între importanța pregătirii pentru admitere, ambiția de a trata simulările pe cât se poate de serios și închiderea frumoasă a capitolului olimpiadelor din liceu. Am lucrat așa cum am simțit, pentru fiecare, dar am realizat atunci că trebuie să accept și posibilitatea ca una sau alta să nu se ridice la nivelul așteptărilor. A fost o decizie pe cât se poate de rațională să mă concentrez pe admitere și, în final, toate s-au așezat așa cum trebuie, cu toate că perioada în sine a fost dificilă.
A existat un moment în care ai simțit că este prea greu? Cum ai depășit acel moment?
Cele mai stresante momente au fost cu siguranță acelea în care încercam să intuiesc ce avea să fie pe foaia de examen, un obicei pe care toți cred că ni l-am însușit la un moment dat. În schimb, am realizat foarte repede că tot ce fac aceste întrebări este să alimenteze panica elevului, așa că am ales să lucrez exclusiv modele de subiecte din ultimii mulți, mulți ani, fără să-mi bat capul cu scenarii apocaliptice. Foarte concret, am încercat să fiu realistă atunci când mă pregăteam și să mă feresc de discursuri de genul „dacă ne pică asta”, „dacă va fi ceva nemaiîntâlnit, imposibil de greu etc., etc.”.
Drumul spre performanță
Ce te-a motivat să muncești pentru nota maximă?
Nu am început clasa a XII-a cu propunerea de a lua 10 la bacalaureat. Scopul meu a fost mai degrabă ca la final să fiu mulțumită de ce am realizat în acest ultim an de liceu, însă nu doar în raport cu notele de la examen, ci cu mine, cu oamenii din jur, cu viața de absolvent, pe care mulți elevi o pun pe pauză în anii terminali, fie din necesitate, fie dintr-o oarecare teamă de eșec. De aceea, media în sine este mai mult simbolică. Desigur, arată pregătire, consecvență și stăpânire de sine, dar, dincolo de toate, e dovada clară că poți să realizezi atât de multe, fără să sacrifici lucrurile cu adevărat aproape de sufletul tău. Așadar, nu am muncit pentru nota maximă, ci am muncit pentru a simți că nu am folosit acest an doar pentru un punctaj, fie el mai mult sau mai puțin important.
Ce facultate vrei să urmezi și de ce ai ales acest domeniu?
La începutul lunii mai, după mai multe etape (dosar, scrisoare de intenție, examen și interviu), am fost admisă în cadrul programului PPLE (Politică, Psihologie, Economie și Drept) din cadrul Universității din Amsterdam, unde voi fi studentă din toamnă. E un program de studiu intensiv și inedit, care îmi permite să mă specializez în unul din cele patru domenii de interes din anul 2. Oarecum, am simțit că mă definește și că este tot ceea ce aș putea dori de la experiența din facultate, din punct de vedere academic, și mi s-a părut pasul potrivit pentru ceea ce-mi imaginez eu acum că va deveni o carieră în activism internațional și instituții nonguvernamentale la nivel mondial.
Vezi și: Primii pacienți vor fi primiți anul viitor în Centrul pentru Mari Arși din Târgu Mureș
Ce pasiuni ai în afara școlii?
Încă din clasa a IX-a am fost atrasă de sfera voluntariatului și, pe acest plan, am participat la aproape tot ce se putea, de la activități caritabile la misiuni umanitare. Curând mi-am descoperit pasiunea pentru public speaking și organizare de evenimente, pasiune pe care am reușit să o concretizez în cadrul clubului Interact „Maris” Târgu Mureș. Interactul este și va rămâne experiența care mi-a definit anii de liceu și care m-a adus la această versiune a mea. Probabil, un mare factor în deschiderea mea către experiențe noi și dorința de a-mi continua studiile în străinătate. Prin acești oameni am ajuns voluntar la Serviciul de Ambulanță Samaritanus, unde mi-am întâlnit unul dintre primii mentori din afara școlii, Zsigmond Karoly Varga, și apoi am participat într-un schimb de experiență în Danemarca, cu ajutorul Rotary Maris. Mai exact, pasiunile mele în afara liceului au fost aceste experiențe noi, inedite și conexiunea cu oamenii alături de care am lucrat, fie că vorbim despre Interact, Samariteni, Youth Exchange, VSFA sau Erasmus+.
Care este cea mai mare lecție pe care ai învățat-o în anii de liceu?
În liceu, modul meu de a merge mai departe fără regrete a fost să fiu prezentă în ceea ce trăiesc, pentru a nu ajunge niciodată să duc dorul persoanei care aș fi putut fi. Am reușit în acești ani să-mi dovedesc că tot ceea ce vrei să faci este posibil și că, de prea multe ori, alegem ce să pierdem înainte să aflăm câte am putea face. Iar dacă există ceva ce vreau să iau cu mine de aici, este convingerea că nu trebuie să devenim mai puțin pentru a face mai mult. Că poți să faci totul și să nu pierzi nimic.
Ce sfat ai da elevilor care urmează să susțină Bacalaureatul?
Toate vor fi în regulă în final, iar dacă lucrurile nu arată așa cum ai sperat, să știi, absolventule, că nu ai ajuns încă la finalul drumului tău. Chiar dacă nu știu exact încotro voi merge, știu cum trebuie să se simtă momentele în care voi face un pas în direcția corectă. Sfatul meu pentru elevii care urmează să susțină Bacalaureatul este simplu: lăsați acest examen să fie doar atât: un examen și oferiți-i exact atâta greutate și importanță cât este nevoie pentru a vă motiva să reușiți. Legat de ce urmează după examen, nu răspundeți acum definitiv la întrebarea „încotro” și lăsați-vă surprinși de fiecare dată când ajungeți acolo unde trebuie, pe când voi ați pornit fără să știți dacă locul acela există.
Diana Cărburean