Sunt momente în care politica nu mai are nevoie de declarații belicoase pentru a transmite un mesaj. Vorbesc gesturile. Vorbesc tăcerile. Vorbesc distanțele dintre oameni. Iar weekendul trecut, pentru cine a urmărit cu atenție ceea ce s-a întâmplat în Harghita și în județul Mureș, a oferit o astfel de imagine.
La prima vedere, cele două evenimente nu aveau nicio legătură unul cu celălalt. Sâmbătă, la Băile Tușnad, fostul premier ungar Viktor Orbán își susținea tradiționalul discurs în fața a câtorva mii de simpatizanți. Duminică, la aproximativ o sută de kilometri distanță, la Albești, avea loc inaugurarea noii expoziții permanente a Ansamblului Memorial Petőfi, în prezența ministrului ungar al culturii și relațiilor sociale, Tarr Zoltán, membru al cabinetului condus de Péter Magyar.
În realitate, cele două evenimente au reprezentat două capitole ale aceleiași povești.
Discursul lui Viktor Orbán de la Tușnad a avut un ton diferit față de anii precedenți. Liderul FIDESZ nu a vorbit doar despre Europa, migrație sau identitatea națională. Mesajul său a fost orientat spre interiorul politicii ungare și spre viitorul propriului partid. El a cerut ca FIDESZ să renunțe la logica unui partid clasic și să devină nucleul unei mișcări de rezistență împotriva actualei puteri de la Budapesta.
„FIDESZ-ul are astăzi treaba să servească și să deservească rezistența națională. (…) Acum FIDESZ-ul trebuie să tragă arcul cel mai lung unde încap toți oamenii care iubesc libertatea. (…) Obiectivul pentru FIDESZ acum nu este puterea, ci libertatea”, a afirmat Viktor Orbán.
Dincolo de retorica politică, mesajul este limpede. Fostul premier recunoaște că partidul său intră într-o etapă nouă și încearcă să transforme opoziția într-o mișcare capabilă să păstreze influența construită în cei aproape șaisprezece ani în care FIDESZ a condus Ungaria.
La mai puțin de 24 de ore distanță, la Albești, noul guvern de la Budapesta transmitea un mesaj diferit, dar la fel de puternic.
În discursul său, ministrul culturii și relațiilor sociale, Tarr Zoltán, a reafirmat că executivul condus de Péter Magyar va continua să sprijine comunitățile maghiare din afara granițelor. În același timp însă, a anunțat că modul în care au fost distribuite și administrate finanțările din ultimii ani va fi verificat.
Citeşte şi: Iluzia unei societăţi evoluate
Nu este un detaliu birocratic.
În ultimii ani, sute de milioane de euro au ajuns în comunitățile maghiare din România prin diferite programe finanțate de statul ungar. O parte importantă a acestor fonduri a fost distribuită prin fundații și organizații apropiate sau controlate de UDMR, finanțând școli, biserici, instituții culturale, investiții economice și proiecte comunitare.
În momentul în care noul guvern de la Budapesta vorbește despre verificarea acestor mecanisme, mesajul nu este doar financiar. Este unul politic. Înseamnă că noua putere dorește nu doar să continue sprijinul pentru comunitățile maghiare, ci și să preia controlul asupra unui sistem care, ani la rând, a reprezentat unul dintre principalele instrumente de influență ale guvernelor conduse de Viktor Orbán.
Între aceste două mesaje s-a aflat UDMR.
Am fost prezentă la Albești pe toată durata evenimentului. Nu am asistat la confruntări și nici la schimburi de replici. Am asistat însă la ceva ce mi s-a părut mult mai grăitor.
Kelemen Hunor a venit la Albești după participarea la Universitatea de Vară de la Tușnad. De-a lungul întregului eveniment am remarcat un detaliu pe care nu îl pot considera întâmplător. De fiecare dată când contextul i-ar fi permis să se afle în imediata apropiere a ministrului ungar al culturii, liderul UDMR a păstrat o distanță fizică vizibilă, de câțiva metri.
Poate că pentru cineva aflat întâmplător la eveniment acest lucru nu înseamnă nimic.
Pentru cine urmărește de aproape două decenii relația dintre UDMR și guvernele de la Budapesta, imaginea este însă neobișnuită. Ani la rând, reprezentanții Uniunii au fost aproape inseparabili de delegațiile oficiale ale guvernelor conduse de Viktor Orbán. Apropierea fizică reflecta o apropiere politică. La Albești, imaginea a fost diferită. Nu cred că întâmplător.
UDMR se află astăzi într-o poziție pe care nu a mai cunoscut-o în ultimele două decenii. Partenerul politic tradițional de la Budapesta nu se mai află la guvernare, iar noul executiv transmite că relația cu comunitățile maghiare va continua, dar după alte reguli. În aceste condiții, fiecare gest, fiecare fotografie și fiecare apariție publică pot fi interpretate ca un semnal politic.
De aceea cred că adevăratul subiect al zilei de la Albești nu a fost muzeul. Muzeul a fost decorul. În spatele festivității culturale s-a desfășurat o confruntare discretă pentru influență. Nu între România și Ungaria, ci între două proiecte politice care revendică legitimitatea de a reprezenta interesele națiunii maghiare.
Weekendul trecut, frontul politic al Ungariei nu s-a aflat la Budapesta. S-a mutat în Transilvania.
Iar dacă până acum comunitățile maghiare din România priveau spre Budapesta ca spre un singur centru de decizie, de acum înainte vor trebui să privească spre două. Pe de o parte, Viktor Orbán, care încearcă să transforme FIDESZ într-o mișcare de rezistență și să își păstreze influența construită în anii de guvernare. Pe de altă parte, guvernul condus de Péter Magyar, care promite continuitate, dar și control asupra modului în care au fost administrate resursele financiare ale statului ungar.
La Albești s-a inaugurat un muzeu. Dar, pentru cine a fost atent, s-a văzut și începutul unei noi etape în politica maghiară din Transilvania. O etapă în care lupta pentru putere de la Budapesta nu se mai poartă doar în Parlamentul ungar sau în piețele capitalei, ci se reflectă și în comunitățile maghiare de peste graniță.
Iar ecoul acestei confruntări se va auzi, cel mai probabil, mult timp de acum înainte.
Sanda Viţelar
Urmăreşte şi: