Prof. dr. ing. Dumitru Chisăliţă, Expert Tehnic Judiciar Petrol şi Gaze naţional şi european
În ultimele zile, în spaţiul public s-a răspândit informaţia că România ar putea rămâne fără carburanţi, iar preţul motorinei ar urma să ajungă la 11 lei/litru. Datele disponibile nu susţin existenţa unei penurii fizice naţionale în perioada următoare şi nici a unei evoluţii atât de rapide a preţului.
Există riscuri reale: blocajele geopolitice, întreruperea ţiţeiului kazah pe termen mai lung, dificultăţile din Marea Neagră, presiunile asupra rutelor prin Hormuz şi Bab al-Mandab şi diminuarea rezervelor strategice internaţionale. Dar acestea nu trebuie confundate cu dispariţia motorinei din România în zilele următoare.
În acest moment, principalul risc imediat nu este lipsa fizică a combustibilului, ci panica. Dacă românii iau cu asalt benzinăriile pentru a-şi umple simultan rezervoarele şi recipientele, consumul obişnuit al mai multor zile se poate concentra în 24–48 de ore. Într-un asemenea caz, unele staţii pot rămâne temporar fără motorină, nu pentru că România nu mai are combustibil, ci pentru că logistica de distribuţie nu poate alimenta instantaneu toate benzinăriile.
Ieşirile – exporturile româneşti şi motorina aflată în tranzit – reprezintă aproximativ 33% din volumul total intrat în balanţă. Aceasta arată că România nu este numai piaţă de consum, ci şi teritoriu de rafinare, export şi tranzit.
Totuşi, trebuie făcută o distincţie esenţială, motorina aflată în tranzit nu aparţine automat României. Reţinerea sau redirecţionarea sa ar necesita acorduri comerciale, măsuri legale excepţionale şi, după caz, coordonare europeană. Ea nu poate fi contabilizată fără rezerve drept stoc disponibil consumatorului român.
Un consum de 1,69 milioane de tone în patru luni înseamnă, în medie, aproximativ 422.500 tone/lună, aproximativ 14.100 tone/zi şi circa 16,8–17 milioane litri/zi.
Fluxurile de aprovizionare care au intrat în balanţă au fost, în aceeaşi perioadă, de aproximativ 20.500 tone/zi. Aşadar, în condiţii normale, România a gestionat volume zilnice mai mari decât consumul său intern, diferenţa fiind reprezentată în principal de exporturi şi tranzit.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare tonă poate fi imediat reţinută în România, dar arată că există spaţiu de adaptare a fluxurilor înainte de a se ajunge la o penurie naţională.
Oprirea totală şi de lungă durată a ţiţeiului kazah ar reprezenta un şoc important pentru rafinăriile româneşti. Nu ar însemna însă oprirea instantanee a întregii rafinări: România produce şi ţiţei intern; rafinăriile pot utiliza, cu anumite limite tehnice, alte sortimente de ţiţei; pot fi majorate importurile directe de produse petroliere; pot fi reduse temporar exporturile comerciale; pot fi reconfigurate unele fluxuri de tranzit; există stocuri comerciale şi stocuri de urgenţă.
Conform studiului realizat de AEI „Stocuri pentru 90 de zile care nu înseamnă 90 de zile la pompă” a scos în evidenţă că stocurile strategice asigură singure cinci luni de consum în aceste condiţii: rafinarea internă continuă parţial; importurile alternative de motorină continuă; exporturile şi tranzitul nu sunt reduse; stocurile de urgenţă acoperă numai deficitul rămas.
Pe baza balanţei prezentate, România ar putea încerca să acopere consumul intern şi fără o eliberare imediată a rezervelor strategice, dacă menţine funcţionarea rafinăriilor cu ţiţei intern şi surse alternative; prioritizează alimentarea pieţei româneşti; păstrează exporturile necesare Republicii Moldova; reduce puternic celelalte exporturi comerciale; menţine numai o fracţiune de 10% a tranzitului de motorină; maximizează importurile directe prin Constanţa, transport feroviar şi rutier.
Autorităţile nu trebuie să răspundă numai prin declaraţia „avem stocuri”. Este nevoie de informaţii verificabile, actualizate zilnic: stocurile comerciale şi de urgenţă, exprimate în zile de consum; producţia zilnică a rafinăriilor; importurile contractate şi sosirile programate; gradul de încărcare a depozitelor şi terminalelor; numărul staţiilor temporar nealimentate; preţul mediu al motorinei standard, separat de premium; controale rapide asupra scumpirilor nejustificate; investigarea originii şi amplificării coordonate a informaţiilor false.
Trebuie să se evite titlurile de tipul „România rămâne fără motorină în două săptămâni”, „România în pericol să se confrunte cu penurie”, chiar dacă sunt venite din gura unor oficialităţi, deoarece nu sunt susţinute printr-o balanţă fizică. A informa despre riscuri este necesar. A transforma un scenariu extrem într-o certitudine poate crea chiar criza despre care se pretinde că avertizează.
Nu există, pe baza datelor prezentate, dovada că „cineva doreşte” în mod deliberat apariţia panicii. Există însă suficiente motive pentru ca autorităţile competente să verifice dacă răspândirea mesajelor alarmiste este spontană, speculativă sau coordonată.
România are o problemă reală de securitate petrolieră pe termen mediu, dar nu există fundament pentru afirmaţia că în două săptămâni ţara va rămâne inevitabil fără motorină. În 14 zile, cel mai rapid drum către pompe goale nu este oprirea ţiţeiului kazah, ci panica populaţiei.
Oamenii care cumpără astăzi combustibilul de care ar avea nevoie peste două sau trei săptămâni nu măresc rezerva României. Ei doar mută motorina din depozitele şi benzinăriile sistemului în rezervoarele automobilelor şi creează impresia unei penurii.
România nu trebuie să nege riscul. Trebuie să-l administreze transparent. Dar, înainte de orice, trebuie să împiedice ca frica să transforme un dezechilibru gestionabil într-o criză artificială.
Citește și