Sanda Viţelar
Târgu Mureşul a crescut, în aproximativ cinci secole, de la un târg cu numai câteva sute de locuitori la unul dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei. Evoluţia nu a fost însă constantă. Epidemiile, foametea, conflictele militare, diferenţele sociale şi restricţiile impuse anumitor comunităţi au produs perioade de stagnare sau chiar scăderi dramatice ale populaţiei.
Datele sunt prezentate de Ioan Eugen Man în volumul „Târgu-Mureş, istorie urbană de la începuturi până în anul 1850”. Pentru epocile mai vechi, autorul avertizează că cifrele sunt estimări realizate pe baza registrelor fiscale, a conscripţiilor şi a numărului de gospodării. De asemenea, în perioada analizată nu exista judeţul Mureş în forma administrativă actuală, documentele referindu-se la Scaunul Mureş şi la localităţile din jurul oraşului.
Un târg cu aproximativ 300 de locuitori
Primele estimări sunt făcute pe baza registrelor dijmelor papale din anii 1332-1336. La acea vreme, în localitate ar fi existat între 69 şi 71 de gospodării. La o medie de 4,2-4,3 persoane pentru fiecare familie, populaţia Târgu Mureşului s-ar fi situat între 290 şi 310 locuitori.
Oraşul era, astfel, mult mai mic decât principalele centre transilvănene ale perioadei. Braşovul şi Clujul aveau aproximativ 3.000, respectiv 2.000 de locuitori, iar Sighişoara depăşea 1.000.
Până în anul 1567, Târgu Mureşul ajunsese la aproximativ 240-250 de familii şi între 1.200 şi 1.250 de locuitori. Creşterea a fost lentă, dar relativ constantă.
Pentru începutul secolului al XVII-lea, autorul estimează o populaţie de numai 1.300-1.400 de persoane. Dezvoltarea demografică era frânată de războaie, foamete şi epidemii, între care cele de ciumă din anii 1553-1554, 1586, 1603, 1623, 1633-1634, 1646 şi 1677.
La recensământul din 1699 au fost înregistraţi 495 de capi de familie. După includerea categoriilor care nu apăreau în evidenţele fiscale, Ioan Eugen Man apreciază că oraşul putea avea între 2.875 şi 3.000 de locuitori.
O populaţie puternic diferenţiată social
Conscripţia din 1699 oferă şi o imagine asupra structurii sociale. Au fost consemnaţi 298 de iobagi, 92 de jeleri şi 70 de văduve. Mulţi dintre locuitori deţineau unul sau mai mulţi boi, dar 110 persoane erau înscrise ca zilieri sau lucrători cu ziua.
Documentele menţionează şi ocupaţiile populaţiei: preparatori de pâine, comercianţi de miere, ulei, vin şi tutun, vieri, grădinari, croitorese, zilieri, un vameş şi chiar un călău.
La începutul secolului al XVIII-lea, oraşul avea aproximativ 3.300 de locuitori. În 1716, numărul acestora ar fi ajuns la 3.450-3.530, însă epidemiile au continuat să producă pierderi importante.
Potrivit unei relatări din epocă, în timpul epidemiei din anii 1709-1711 ar fi murit la Târgu Mureş 3.500 de oameni, iar în Scaunul Mureş alţi 15.000. Autorul consideră exagerată cifra atribuită oraşului şi presupune că între victime au fost incluşi numeroşi refugiaţi veniţi din împrejurimi.
Epidemia din 1719 a lovit puternic şi localităţile apropiate: sunt menţionate 226 de decese la Nazna, 459 la Band şi 227 la Mădăraşul de Câmpie.
Peste 400 de meseriaşi şi comercianţi
Conscripţia din 1721-1722 consemna 559 de familii impozitate. Ioan Eugen Man estimează populaţia reală a oraşului la 3.300-3.500 de persoane.
Târgu Mureşul avea deja o structură economică urbană bine conturată. În documente apar 329 de meseriaşi, între care 62 de cizmari, 39 de blănari, 27 de pielari, câte 21 de măcelari şi croitori, 19 brutari, câte 15 aurari şi preparatori de ţuică, dar şi fierari, dogari, olari, pescari, frânghieri, dulgheri, morari, cuţitari, rotari, lăcătuşi, bărbieri şi berari. Alături de aceştia erau 40 de comercianţi şi 38 de locuitori cu alte activităţi economice.
În 1777-1778, structura socială era şi mai diversă. Cele 981 de familii înregistrate cuprindeau orăşeni, libertini, jeleri, iobagi, militari lăsaţi la vatră, magnaţi şi nobili, nou-veniţi, armeni, romi şi străini care deţineau proprietăţi în oraş. Populaţia totală era estimată la 4.900-5.000 de locuitori.
Românii din oraş, consemnaţi mai ales după confesiune
Stabilirea structurii etnice este mult mai dificilă decât calcularea numărului total al populaţiei. Recensămintele vechi foloseau în special criteriul religios şi nu înregistrau întotdeauna etnia. În plus, românii s-au confruntat, în diferite perioade, cu restricţii privind stabilirea în oraş, cumpărarea proprietăţilor sau intrarea în bresle.
În 1733, la Târgu Mureş erau înregistrate 60 de familii româneşti greco-catolice, adică aproximativ 300 de persoane. Autorul adaugă însă că în oraş exista şi o comunitate ortodoxă, pe care o estimează la 125-150 de persoane. În total, populaţia românească ar fi numărat între 425 şi 450 de locuitori, reprezentând aproximativ 13,3-14% din populaţia oraşului.
În 1761, conscripţia confesională înregistra 56 de familii româneşti unite şi 39 de familii ortodoxe. Aplicând media de cinci persoane pentru fiecare familie, comunitatea românească ar fi avut cel puţin 475 de membri.
În localităţile din Scaunul Mureş, structura confesională era diferită. În majoritatea aşezărilor analizate, ortodocşii erau mai numeroşi decât greco-catolicii. La Mureşeni erau consemnate o singură familie unită şi 56 de familii ortodoxe, la Chinari – 15 unite şi 45 ortodoxe, la Sângeorgiu de Mureş – 16 unite şi 45 ortodoxe, iar la Cristeşti – şase familii unite şi 36 ortodoxe.
Statistica din 1750 consemna şi numărul românilor din câteva localităţi apropiate: 558 la Sângeorgiu de Mureş, 385 la Mureşeni, 317 la Cornăţel, 236 la Bărdeşti, 192 la Cristeşti, 125 la Sântana de Mureş, 94 la Chinari şi 81 la Curteni.
Reformaţii, comunitatea dominantă a oraşului
Din punct de vedere confesional, reformaţii reprezentau comunitatea dominantă. În 1765 erau înregistraţi 2.418 reformaţi, o pondere importantă raportată la populaţia totală a oraşului.
Conscripţia din 1827 oferă o imagine mai detaliată: 4.401 reformaţi, 1.926 romano-catolici, 112 luterani, 74 unitarieni şi 11 evrei. Separat, în numai două dintre cele patru cartiere ale oraşului, au fost consemnaţi 456 de români greco-catolici şi ortodocşi. Autorul apreciază că numărul total al românilor era mai mare, întrucât evidenţa lor nu acoperea întregul oraş.
Târgu Mureşul, al patrulea oraş liber regesc al Transilvaniei
Recensământul general realizat din ordinul împăratului Iosif al II-lea, între 1784 şi 1787, a înregistrat la Târgu Mureş 5.934 de locuitori. Oraşul se situa pe locul al patrulea între oraşele libere regeşti ale Transilvaniei, după Braşov, Sibiu şi Cluj, dar înaintea Sighişoarei, Alba Iuliei, Bistriţei, Mediaşului şi Orăştiei.
Într-o clădire din Târgu Mureş locuiau, în medie, 6,22 persoane, faţă de media transilvăneană de 5,66. La fiecare 1.000 de bărbaţi reveneau 1.203 femei. Oraşul avea şi cel mai ridicat procent al persoanelor recrutabile dintre centrele urbane analizate: 10,3%.
Sursele utilizate de autor oferă însă cifre diferite pentru aceeaşi perioadă: 4.855 de locuitori în 1786 şi 4.987 în 1787. Pentru anul 1787, numărul românilor este apreciat la aproximativ 425, adică mai puţin de 10% din populaţie. Diferenţele arată limitele evidenţelor epocii şi faptul că unele recensăminte nu includeau toate categoriile sociale.
Populaţia trece de 8.500 de persoane
În 1808, Târgu Mureşul avea aproximativ 6.110 locuitori. Dintre cele 1.222 de familii contribuabile, 36,25% erau familii de jeleri, 25,53% de ţărani liberi şi 26,43% de taxalişti.
În 1821, populaţia ajunsese la 7.255 de persoane. Nouă ani mai târziu, oraşul avea 7.804 locuitori, însă epidemia de holeră din 1831 a coborât numărul acestora la aproximativ 7.000. O altă epidemie de holeră, în 1836, a provocat peste 200 de decese în numai trei săptămâni.
Oraşul s-a refăcut însă relativ repede: avea 7.926 de locuitori în 1838, 8.361 în anii 1843-1844 şi 8.520 în 1846.
În ansamblu, datele analizate de Ioan Eugen Man arată transformarea Târgu Mureşului dintr-o aşezare de aproximativ 300 de persoane într-un centru urban de peste 8.500 de locuitori. Evoluţia demografică a fost însoţită de o diversificare socială şi profesională accentuată, dar şi de diferenţe importante între structura confesională a oraşului şi cea a localităţilor româneşti din Scaunul Mureş.
Citește și