Sanda Viţelar
Lipsa alimentelor din magazine şi nemulţumirile exprimate de oameni la cozile formate în faţa unităţilor comerciale se aflau, în 1988, în atenţia Securităţii din judeţul Mureş. Un buletin informativ clasificat „secret”, întocmit de Inspectoratul Judeţean Mureş la 23 aprilie 1988, consemnează creşterea numărului de comentarii negative privind aprovizionarea populaţiei şi anunţă folosirea unor „măsuri preventive” împotriva persoanelor considerate capabile de „activităţi neavenite”.
Documentul se află în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – fond Documentar, dosarul nr. 7368, volumul 7 – şi face parte dintr-o colecţie de buletine, note şi rapoarte referitoare la măsurile preventive întreprinse de Securitatea judeţeană Mureş.
Potrivit raportului, în aprilie 1988 fuseseră semnalate mai multe comentarii critice decât în ianuarie sau februarie. Principalele nemulţumiri erau provocate de lipsa cărnii şi a produselor din carne, a laptelui şi derivatelor sale, precum şi de cantităţile insuficiente de ulei şi făină de grâu.
„Datele existente relevă că diferite categorii de oameni ai muncii continuă să comenteze negativ greutăţile întâmpinate în aprovizionarea cu produse agroalimentare”, se arată în documentul Securităţii.
Pensionarii şi casnicele, atent supravegheaţi
În vizorul Securităţii intrau mai ales pensionarii, casnicele şi oamenii întâlniţi frecvent în magazinele alimentare. Raportul nu oferă numele acestora, ci îi grupează în funcţie de categoria socială şi de locurile în care erau auzite discuţiile.
Cozile formate atunci când magazinele primeau anumite produse erau considerate spaţii în care se puteau răspândi criticile la adresa regimului.
„Şirurile formate cu ocazia desfacerii unor produse sunt ocazii de discuţii şi comentarii, semnalându-se şi manifestări nefavorabile şi ironii la adresa politicii partidului şi statului nostru în domeniul aprovizionării”, consemnau ofiţerii.
Oamenii făceau referire inclusiv la documentele oficiale ale Partidului Comunist, în care conducerea regimului susţinea că aprovizionarea cu alimente se îmbunătăţise. Contrastul dintre propaganda oficială şi rafturile goale devenea astfel subiect de ironii, iar asemenea remarci erau raportate Securităţii.
Zahăr şi ulei numai în schimbul ouălor sau cartofilor
Situaţia era urmărită şi în mediul rural. Documentul arată că locuitorii unor sate reclamau faptul că zahărul, uleiul şi alte produse raţionalizate erau vândute numai dacă oamenii predau magazinului alte produse agricole.
„În mediul rural se comentează negativ că, în unele localităţi, desfacerea zahărului, uleiului şi a altor produse raţionalizate se face condiţionat de predarea la magazin, ca achiziţii, a unor alte produse – ouă, cartofi etc.”, se arată în raport.
Practic, sătenii puteau ajunge în situaţia de a preda ouă sau cartofi unităţilor comerciale pentru a putea cumpăra produse de bază care oricum erau raţionalizate.
Nemulţumirile nu se opreau la aprovizionarea cu alimente. Securitatea consemna şi faptul că pensionarii fostelor cooperative agricole de producţie nu îşi primiseră banii de mai multe luni. În localitatea Viişoara, întârzierile ajunseseră, potrivit documentului, la şapte luni.
Criticile despre hrană, tratate ca o problemă de securitate
Aspectele constatate în mediul rural ar fi fost aduse la cunoştinţa primarilor. În acelaşi timp, Securitatea anunţa că urmăreşte „starea de spirit a populaţiei” şi că intenţionează să intervină asupra anumitor persoane.
„Prin mijloacele muncii avem în atenţie starea de spirit a populaţiei, acţionând cu măsuri preventive asupra unor persoane pretabile la activităţi neavenite”, se precizează în încheierea buletinului informativ, semnat de şeful Inspectoratului Judeţean Mureş, colonelul Iftimie Neculai.
Documentul nu precizează dacă vreuna dintre persoanele care se plângeau de lipsa alimentelor a fost sancţionată. Formularea folosită arată însă că nemulţumirile fireşti provocate de rafturile goale, cozile interminabile şi raţionalizarea produselor erau privite nu ca efecte ale unei crize economice, ci ca posibile manifestări ostile regimului.
În România ultimilor ani ai comunismului, până şi o ironie spusă la coadă pentru carne, lapte sau ulei putea fi consemnată într-un raport secret şi transformată într-o problemă aflată în atenţia Securităţii.
(Foto: azopan)
Citește și