Dr. A. Copcea, Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca
Cum e această propoziţie? Eu zic că falsă. Explic acum rapid.
Există în nutriţie un raţionament matematic foarte prost generalizat. Şi anume că dacă ceva are mai mulţi carbohidraţi la suta de grame e mai rău decât altceva cu mai puţini. Nu, nici merele nu îngraşă mai mult decât cireşele, nici invers.
Eroarea e următoarea:
Mărul are 10% carbohidraţi, cireşele să zicem 15% (variază după soi, după cât sunt de coapte etc.). Dacă mănânci 300 de grame de mere e exact la fel cu 200 de grame de cireşe.
• 300 x 10% = 30 de grame de carbohidraţi
• 200 x 15% = 30 de grame carbohidraţi.
Deci depinde câte mere cu câte cireşe compari, nu la modul general, mere cu cireşe…
• Dacă mănânci 500 de grame de mere, ele „îngraşă” mai mult decât 200 de grame de cireşe.
• Dacă mănânci 300 de grame de mere, ele „îngraşă” mai puţin decât 300 de grame de cireşe. Ăsta e tot calculul.
Poţi mânca fructe foarte dulci în gramaj mai mic şi e exact acelaşi lucru cu a mânca fructe mai puţin dulci în gramaj mai mare, la un anumit gramaj există o echivalenţă între ele. Sub nicio formă nu există ceva absolut, de tipul „bananele au mai mulţi carbohidraţi, nu mânca banane!”. Dimpotrivă. Dacă eşti iubitor de banane, 150 de grame dintr-o banană mediu coaptă aduc mai puţini carbohidraţi decât două mere mici, să zicem de 120 de grame mărul.
Apelul meu e, ca de obicei, la raţionamente eficiente şi logice, nu la sperietori şi clasificări care chiar nu au nicio importanţă practică, aşa cum e gruparea după conţinutul de carbohidraţi pentru a delimita între fructe permise şi fructe interzise. Nu există fructe interzise, există gramaje la care pot „încăpea” orice fel de fructe în orice fel de dietă de diabet sau de slăbit.
Deci nu, nu sunt mai rele cireşele decât merele nici pentru diabet, nici pentru slăbit, singurul parametru „mai rău” e conţinutul pe suta de grame, ceea ce, evident, aduce SINGURA întrebare evidentă: „câte sute de grame?”. Conform cu cifrele medii generale, la o dietă de 2000 de kilocalorii pe zi, aşa cum se ia ca reper la etichete, dacă ţi-ai dori ca toţi carbohidraţii să vină din cireşe, ar „incăpea” lejer 600 de grame, care înseamnă, la o variantă dulce, să zicem, 15% HC, adică 90 de carbohidraţi. Desigur, dacă se adună alţii 200 din alte surse e posibil să fie prea mult.
O altă idee foarte uşor aplicabilă e următoarea: dacă îţi plac fructele dulci, nicio problemă, fă-le loc în meniu reducând din pâine, cartofi, orez, paste făinoase şi alţi carbohidraţi. Cel mai probabil merită foarte bine schimbul. Doar dacă se adună prea mult din toate apar problemele de exces. Dacă ai multe cireşe şi mai mănânci şi doi covrigi la o gustare şi o porţie mare de paste la alta….da, se poate strânge prea mult. Dar dacă ştii să-ţi echilibrezi carbohidraţii între ei, devine mult mai simplu.
În caz că vin întrebări, astfel de noţiuni se pun în practică ideal printr-un consult de nutriţie-dietetică. Dar ca principii generale, ce e de reţinut simplu e că:
• nu există fructe mai bune sau mai rele doar pe motiv de conţinut de carbohidraţi la suta de grame, ci doar pe cât consumi în total;
• când se încearcă menţinerea carbohidraţilor în anumite limite, cea mai simplă variantă e cea de a face loc celor preferaţi, scăzând din alţii. Deci…dacă eşti iubitor de fructe: atunci când ai mai multe fructe, redu, de exemplu, pâinea în acea zi, sau micşorează in acea zi porţia de garnitură de cartofi, orez, paste, mămăligă în favoarea legumelor neamidonoase (varză, roşii, salată, castraveţi etc.).