Valeriu Russu
Un pic de mitologie: Dacă tot traversăm perioada, cuvântul caniculă provine din latinescul canicula (însemnând „câine mic”, diminutiv de la canis), nume atribuit în antichitate stelei Sirius, astrul cel mai strălucitor din constelaţia Canis Major (Câinele Mare). Iar intervalul dintre 22 iulie şi 23 august, pe vremuri era denumit „Zilele Câinelui”, când Sirius răsare şi apune odată cu Soarele. Pe atunci se credea că luminile unite ale celor două stele generează căldura extremă a verii, iar romanii numeau perioada „zilele câinelui” sau dies caniculares.
Un pic de astrologie: E şi perioada Leului, care mereu e ocupat să vrea fără încetare: atenţie, afecţiune, putere, apreciere. Sigur, toţi le vrem pe astea, însă egoul Leului ne face să le vrem cu orice preţ. Este destul de dificil de suportat acest tip de ego, care tinde la fiecare dintre noi, zilele astea, să creeze neînţelegeri şi duşmănii inutile. E perioada în care temerile subconştiente duc spre pierderea identităţii, iar anonimatul şi singurătatea ne înspăimântă.
Nimic nu este mai îngrozitor decât o lume de clone, în care fiecare este identic cu celălalt… Putem lupta împotriva acestor temeri dacă recunoaştem ceea ce ne pune în dificultate: provocări profesionale, familiale, financiare. Egoul acestei ţări e pe extreme, ori supradimensionat şi ne batem cu cărămida în piept (tradiţii, istorie), ori ne subestimăm şi afirmăm că oricine altcineva e mai bun decât noi. Dacă naţia asta va trebui să înveţe lecţia umbrei, să înţeleagă că forţa este interioară şi nu în vorba goală.
Pe de altă parte, mai ales într-o urbe ca a noastră polarizată etnic, oamenii te pot ovaţiona şi aprecia în faţă si te pot urî pe la spate, fără mare efort, pentru că „nu e de-al nostru”.
Un pic de teorie a manipulării: În „Decalogul lui Chomsky”, (Noam Chomski, profesor asociat la Universitatea din Massachusetts) sau cele zece strategii de manipulare, prima dintre ele se referă chiar la Distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale reale, importante, prin orientarea spre distracţie şi informaţii nesemnificative, vorba cântecului: „eu vara nu dorm, nu am somn…”. Cu alte cuvinte, „ţineţi publicul ocupat, să nu aibă timp să gândească”. Iar pe fondul acestor zile fierbinţi ale câinelui, când concediile şi festivalurile se ţin lanţ, tocmai asta se întâmplă.
Un pic de statistică „acvatică”: În toate tradiţiile, apa şi focul se află în opoziţie, nu pot coexista simultan. Iar zilele astea, un continent întreg se confruntă cu o secetă hidrologică severă. În ce priveşte România, rezerva de apă din principalele lacuri a scăzut la peste 70 de procente, aproape 300 de localităţi sunt sever afectate de lipsa apei, la centrala nucleară de la Cernavodă se aplică Treapta I de restricţii, în timp ce bazinul Dunării este critic afectat.
Nu ştim cum se descurcă alte state, dar ţara asta consumă apa dulce de două ori mai repede decât se poate reface natural, în condiţiile în care, potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie, ocupăm locul 5 în Europa la secetă acută şi avem „medalie de argint” în Uniunea Europeană la epuizarea apei dulci.
Un pic de reflecţie: Dincolo de toate aceste aspect globale, simbolice şi, pentru unii speculative, întrebarea pe care n-ar strica să ne-o punem fiecare în parte e cum rezolvăm „zilele câinelui” în vieţile noastre? E perioada în care ego-ule noastre tind să dea în clocot, şi dacă nu învăţăm să colaborăm, să lucrăm în echipă, să mai lăsăm de la noi, ajunge să preia controlul instanţa aceea mentală separatoare care ne spune că ceilalţi nu contează, că „frate, frate, dar brânza-i pe bani”, „cămaşa e mai aproape de trup decât haina”, „după mine potopul” si alte asemenea prin care ne autoprogramăm să luptăm, cică, pentru supravieţuire.
În ce ne priveşte pe noi, cei care ne străduim să „facem media” lucrurilor, evenimentelor, situaţiilor, circumstanţelor, ar fi util – desigur tot timpul, nu numai acum, de Zilele câinelui, când unele aspecte emoţionale şi de voinţă tind să se amplifice – să ne menţinem „reci la minte”, să nu ne implicăm prea mult în tensiunile, conflictele şi necazurile din jur; le avem pe ale noastre, care n-ar trebui amestecate cu serviciul public ce-l deservim.
Citește și