Alecu Reniţă
Problema respectului faţă de limba română porneşte de la părinţi, din familie; apoi vin şcoala, societatea şi instituţiile. Limba nu se apără doar prin decrete şi legi, ci prin demnitatea celor care o vorbesc şi prin fermitatea celor care refuză să accepte batjocura.
Când cetăţeanul tace în faţa abuzurilor, fărădelegea devine regulă. Când instituţiile tolerează încălcarea legii şi a demnităţii naţionale, ele devin complice şi parte a problemei.
Din păcate, nicio legislaţie de pe planetă nu-l poate face pe individ mai uman dacă el alege să fie o brută. Fiara îşi ascunde colţii în societate, dar, cu prima ocazie, te va sfâşia. De aceea este o crimă ca societatea să urmeze brutele şi să le transforme în etalon sau modele.
Brutele, „vagabonzii, canaliile şi bomjii politici”, boschetarii partinici, mediocrităţile şi nulităţile consideră că a bolmoji câteva cuvinte în limba rusă îi deosebeşte de turma lor, îi face superiori. O sminteală veche, şovină, moştenită de la imperiu şi de la homo sovieticus!
A vorbi limba română în spaţiul public, pe pământul tău, înseamnă, pur şi simplu, respect faţă de sine, faţă de mama care te-a învăţat să vorbeşti. Indiferent dacă eşti academician, ministru, vidanjor sau pierde-vară, fiecare a început să vorbească în limba mamei care l-a născut. De aceea, peste tot în lume se spune „limba maternă”, adică limba mamei. Reţineţi: nepăsarea şi lipsa de atitudine ale cetăţenilor nasc abuzuri şi monştri!
Citește și