Sanda Viţelar
Securitatea din Mureș figura cu un efectiv de 165 de persoane în septembrie 1988, dintre care 138 de bărbați și 27 de femei, potrivit unei centralizări care indică drept sursă documente din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, dosarul „Cabinet Iulian Vlad”, cota A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40.
În lista prezentată, Mureșul ocupa locul al zecelea între structurile județene, fără a include Securitatea Municipiului București. Cifrele descriu dimensiunea personalului instituției cu aproximativ un an înainte de prăbușirea regimului comunist, însă nu reprezintă și numărul informatorilor sau al persoanelor urmărite.
Cu cele 165 de persoane menționate, structura mureșeană se situa după Constanța, Timiș, Prahova, Cluj, Brașov, Dolj, Hunedoara, Iași și Bihor. Comparativ cu județele învecinate, efectivul era mai mare decât în Sibiu, unde erau consemnate 144 de persoane, Alba – 105, Harghita – 91 și Bistrița-Năsăud – 82.
Clujul avea 251 de persoane, iar Brașovul, 212. Aceste comparații arată poziția Mureșului în distribuția teritorială a personalului, dar nu explică, singure, motivele dimensionării aparatului local. Pentru a stabili în ce măsură structura economică, instituțiile universitare ori alte particularități ale județului au influențat efectivele ar fi necesare documente suplimentare privind organizarea și misiunile unității.
La nivel național, centralizarea descrie un Departament al Securității Statului organizat în trei componente: aparatul central, Trupele de Securitate și structurile teritoriale. Pentru aparatul central sunt indicate 6.023 de persoane, iar pentru Trupele de Securitate, 2.737 de cadre.
În această din urmă categorie, cifra trebuie citită în limitele evidenței de personal prezentate, fără a fi echivalată automat cu întregul efectiv militar al trupelor. Materialul precizează că în totalurile analizate era inclus și personal muncitor civil, aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar, cu atribuții tehnice, administrative și de întreținere. Prin urmare, noțiunea de „angajați ai Securității” acoperă categorii diferite de personal, nu exclusiv ofițeri implicați direct în activități operative.
Dincolo de efective, organizarea descrisă în material arată întinderea domeniilor supravegheate. Direcția I, cu 103 angajați la centru, coordona activitatea de informații interne, inclusiv monitorizarea mediilor politice, sociale și culturale. Direcția a II-a, cu 152 de angajați, se ocupa de contrainformațiile din sectoarele economice, iar Direcția a III-a, cu 213 angajați, de contraspionaj.
Acestor structuri le corespundeau servicii în teritoriu. Existența unor nuclee centrale relativ restrânse nu trebuie confundată cu o activitate limitată: informațiile erau obținute și prelucrate prin structurile locale. Datele furnizate nu arată însă câte dintre cele 165 de persoane din Mureș lucrau pe fiecare dintre aceste linii.
O componentă consistentă a aparatului era destinată mijloacelor tehnice de supraveghere. Unitatea Specială „T”, asociată interceptărilor și ascultărilor, figura cu 466 de angajați, Unitatea Specială „F”, responsabilă de filaj și investigații, cu 745, iar Unitatea Specială „S”, care controla corespondența, cu 356.
Centralizarea descrie astfel un sistem care putea urmări deplasările unei persoane, convorbirile sale și schimburile de scrisori. În aceeași evidență, Direcția a IV-a, de contrainformații militare, avea 1.022 de cadre, iar Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă – 772. Aceste cifre privesc structurile indicate în material și nu pot fi transferate asupra activității din Mureș fără o evidență locală detaliată.
Documentele invocate, datate 24 septembrie 1988, urmăreau în mod special prezența femeilor în instituție. În Mureș, cele 27 de femei reprezentau aproximativ 16,4% din efectivul consemnat. La nivelul întregului aparat, sinteza indică 2.297 de femei, dintre care numai 22 ocupau funcții de conducere: 11 în aparatul central și 11 în structurile teritoriale.
În Trupele de Securitate nu era menționată nicio femeie într-o asemenea funcție. Aceste date sugerează un acces foarte redus al femeilor la decizie, însă materialul nu precizează funcțiile ocupate de cele încadrate în Mureș și nici dacă vreuna dintre ele avea atribuții de conducere.
Citește și