Miercuri, 14 octombrie 2026, de la ora 17.00, Biblioteca Municipală din Reghin găzduiește prezentarea volumului „Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica”, apărut la Editura Polirom, o carte care recuperează una dintre mărturiile dureroase ale represiunii comuniste din România. Invitată este autoarea, Nina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și supraviețuitoare a închisorilor comuniste.
Născută la Ploiești, în 1943, Niculina Moica – cunoscută cunoscută astăzi drept Nina Moica – și-a petrecut copilăria și adolescența la Reghin, orașul de care familia sa era legată. În 1959, pe când era elevă de liceu și avea doar 15 ani și jumătate, s-a alăturat unui grup de tineri care manifesta opoziție față de regimul comunist. Activitatea grupului a fost urmărită de autorități, iar în iunie 1959 membrii acestuia au fost arestați. La scurt timp a fost arestat și tatăl Ninei Moica, Petru Moica. Judecată de Tribunalul Militar Cluj, adolescenta a primit o condamnare de 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
Au urmat cinci ani de detenție în penitenciarele de la Târgu-Mureș, Jilava, Botoșani, Arad și Oradea. Nina Moica a fost eliberată în 1964, în urma decretului de grațiere a deținuților politici. Revenirea la viața normală nu a fost însă ușoară: a întâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de muncă, și-a reluat studiile la cursuri fără frecvență și, în cele din urmă, a lucrat în contabilitate până la pensionare.
Volumul este construit în două registre – interviu și eseu/reconstituire istorică , iar mărturia autoarei aduce în prim-plan nu doar propria experiență , ci și viața femeilor întâlnite în închisorile comuniste.
„Adevărul este că la noi în casă se asculta Europa Liberă. Deci, am crescut fără niciun fel de dragoste pentru regimul comunist”, mărturisește, cu franchețe autoarea (memoryofnations.eu)
Cartea, realizată în cadrul unui proiect de cercetare al Centrului de Studii în Istorie Contemporană, îi are ca editori pe Alin Mureșan și Clara Mareș și este prefațată de scriitoarea Ruxandra Cesereanu. Volumul reconstruiește povestea Ninei Moica prin mărturia directă a acesteia, completată de documente și de cercetarea istorică.
Mai mult decât o carte de memorialistică, volumul este o mărturie despre generația de tineri care a cunoscut represiunea comunistă încă din adolescență. Este, totodată, o pledoarie pentru păstrarea memoriei și pentru înțelegerea unei perioade din istoria României ale cărei consecințe au marcat destine întregi.
„Doamna Nina Moica este – un avantaj al cărții – o povestitoare dăruită și dăruitoare, care știe să narativizeze scenele din Gulag și să le descrie amănunțit. Hrănirea, spălarea, somnul, vestimentația, anchetele, prieteniile, coafura, sărbătorile religioase, bolile, nevoile fiziologice, tensiunile și înfruntările, discuțiile, crizele – toate acestea sunt relatate pas cu pas, ca într-un studiu microscopic de caz. Cine vrea să cunoască, zi de zi, viața unei deținute politice la tinerețe o poate face în mod real citind această carte plină de nuanțe și portrete, cu scene din detenție, care narează sub lupă viața în Gulagul românesc. Nu e doar viața Ninei Moica. La fel de importantă este și viața celorlalte femei întâlnite în închisori – fie ele prietene sau străine -, devenite surate în Gulag.”
(Ruxandra Cesereanu)
Cartea a fost distinsă cu Premiul „Monica Lovinescu” în 2025și cuPremiul „Justiția memoriei” în 2026, confirmând valoarea sa documentară și literară.
Pentru Reghin, întâlnirea are o semnificație aparte: povestea Ninei Moica este strâns legată de orașul în care și-a petrecut anii copilăriei și adolescenței și de comunitatea din care provenea familia sa. Revenirea sa aici reprezintă, astfel, nu doar prezentarea unei cărți, ci și întâlnirea directă cu un fragment de istorie trăită.
Ileana Sandu
Citește și

