Motto: “Patriotismul este nu iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară.” (Mihai Eminescu)
Ziua internațională a monumentelor și a siturilor (International Day for Monuments and Sites) este sărbătorită, anual, la data de 18 aprilie. Data a fost stabilită în 1982, de Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor - ICOMOS - și a fost adoptată anul următor, în cadrul celei de-a 22-a Conferințe Generale a UNESCO. În unele țări, 18 aprilie este sărbătorită și ca Ziua Patrimoniului Mondial.
Dintre siturile culturale din România înscrise în Patrimoniul mondial UNESCO amintim: bisericile din Nordul Moldovei, Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrul istoric al Sighișoarei, bisericile de lemn din Maramureș. Rezervația Biosferei Delta Dunării (sit natural) a fost primul obiectiv din România înscris pe Lista Patrimoniului Mondial.
România are și șapte elemente înscrise pe Lista Patrimoniului Imaterial: ritualul Călușului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, meșteșugul Covoarelor tradiționale de perete, Mărțișorul.
(Ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România prin Legea nr. 160/2013.)
Așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, incluse în patrimoniul UNESCO din anul 1993, sunt Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor și Viscri. Potrivit UNESCO, aceste sate sunt reprezentative pentru peisajul cultural al Transilvaniei de sud, iar importanța lor este dată și de gradul de prezervare al clădirilor medievale (secolele XIII-XVI).
Situată pe drumul european E60, la doar 20 km de Sighișoara, localitatea săsească Saschiz este renumită nu doar pentru ceramica ei albastră, ci și pentru Biserica Evanghelică fortificată, construită în secolul al XIII-lea. (Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI MS-II-a-A-15782.)
“Asemeni satului Viscri, și satul Saschiz a fost inițial populat de secui, care au fost înlocuiți însă de coloniștii sași. Devenit un oraș foarte important în zonă, a ajuns să rivalizeze cu Sighișoara, cunoscută drept capitala sașilor din Transilvania, la acea vreme.
Biserica Fortificată Saschiz este principala atracție a localității, fiind aflată sub protecția Patrimoniului Mondial. Construită în 1493 pe locul unei mai vechi bazilici romane, biserica a fost ridicată în onoarea Regelui Ștefan I al Ungariei.”
Turnul, asemănător cu cel din Sighișoara, a avut o istorie destul de zbuciumată. A fost avariat în timpul incendiului din 1676, după care și-a primit forma actuală. A fost renovat în 1832, însă cutremurul din 1986 l-a afectat destul de tare, iar astăzi nu se află în cea mai bună stare. Acoperișul turnului este îmbrăcat în țiglă colorată și are forma unei piramide ascuțite. Simbol al localității, este una dintre cele mai frumoase construcții medievale din Transilvania. Pe lângă rolul de apărare, acesta avea și rol de clopotniță și de măsurare a timpului, prin ceasul pictat sub coama acoperișului și prin statuia de lemn (numită Bogdan), care bătea fiecare sfert de oră.”
Biserica nu este bogată în ornamente, fiind destul de simplă față de altele din zonă. În interior se poate ajunge la orgă, adusă din Brașov în 1788, fiind în topul celor mai mari orgi din Transilvania, dar și altarul, originar din Viena anului 1735.
O altă atracție a satului este Cetatea Țărănească, aflată însă într-o stare avansată de degradare. Construită în secolul al XIV-lea, pe ruinele unei foste fortificații romane, cu rolul de a păzi drumul dintre Rupea și Sighișoara.
Orașul vechi din Sighișoara, singura cetate medievală europeană încă locuită, a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 1999. Cetatea Sighișoarei se numără printre cele mai importante monumente ale culturii sașilor transilvăneni, prezentă în regiune de mai bine de opt secole și aflată astăzi în declin.
Dintre bisericile din lemn din Maramureș, opt au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 1999, acestea îmbinând tradițiile religioase ortodoxe cu influențe gotice occidentale.
Față de multitudinea splendorilor pe care le are România, cele șase observate și protejate de UNESCO (plus cele 7 aparținând patrimoniului imaterial) sunt cât o picătură într-un ocean. Nu revin acum la Roșia Montană, despre care tot povestim de mai bine de un deceniu, ci doar voi trece dealul, către Bisericuța de lemn din Târgu-Mureș, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, în pridvorul căreia a dormit sau poate doar a visat Mihai Eminescu, în anul 1866, dangătul clopotelor fiindu-i sursă de inspirație: “Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței...”.
Oare, nu merită și ea un loc pe lista UNESCO?
E drept, lăcașul nostru de cult nu are acoperișul țuguiat precum al catedralelor gotice occidentale, dar este prima biserică ortodoxă din Târgu-Mureș, “construită între anii 1793 și 1794, cu sprijinul acordat de comerciantul Hagi Stoian Constantin, care cumpără terenul și face toate demersurile pentru obținerea permisiunii de construcție din partea consiliului orașului. El a suportat costurile necesare acestei lucrări, astfel devenind posibilă realizarea bisericii de lemn, împodobită de frumusețile stilului baroc în paralel cu tradițiile noastre rurale românești. (…) În pridvor se mai poate ajunge și prin turnul-clopotniță. Tradițiile românești apar însă și în construcția bisericii, pereții având «bârne groase» în stil de «coadă de rândunică», explicația fiind nefolosirea cuielor la colțuri, ele fiind îmbinate.” Lăcașul a fost decorat în anul 1814, iar picturile au fost inspirate dintr-o inscripție aflată în interior, pe peretele nișei altarului. Ușile aflate la intrarea în altar conțin șase medalioane pictate sculptate manual. Deasupra lor sunt pictate scene din viața Mântuitorului și a Fecioarei Maria, iar mai sus, la ultimul nivel, portretele apostolilor, în număr de douăsprezece, toate acestea îmbrăcând peretele altarului. În partea de vest se află turnul clopotniță, construit, după moda vremii, cu puternice influențe baroce. Pentru valoarea ei istorică și culturală, Biserica cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail din Târgu-Mureș se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul MS-II-m-A-15496.
Mai luptă cineva pentru Ființa și Cultura Neamului, nu doar pentru gloria sa postumă, în țara asta?
În imagine, Biserica de lemn din Târgu-Mureș
Foto: Bogdan Ilieș
