Un om de afaceri aflat în vacanță se plimba într-o zi de iarnă prin cimitir. Zăpada acoperea cele mai multe pietre funerare, încât inscripțiile lor nu se puteau citi. Deodată, se opri. Pe o piatră aflată sub un brad, citi un nume, iar acest nume era chiar al lui! Nu știa cine era cel al cărui cadavru se odihnea acolo. Dar faptul că a citit acolo numele său, l-a mișcat profund. „Cum ar sta lucrurile cu mine, dacă acesta ar fi locul meu de mormânt?", se întrebă el.
Se zice că un om bogat, cu mare credință, se închina Bunului Dumnezeu și îi mulțumea în fiecare zi pentru toate darurile primite, pentru bunăstarea sa, pentru sănătatea și pentru înțelegerea din casă. „Doamne, Iisuse Hristoase, zicea omul nostru, Fiul lui Dumnezeu, învață-mă, Doamne, cum să-mi arăt recunoștința față de bunătatea Ta".
Bunul Dumnezeu i-a ascultat rugămintea și, într-o noapte, în vis, i s-a arătat Îngerul Domnului: „Ridică biserică, i-a spus, un lăcaș de închinăciune și de mulțumire, cum au făcut-o strămoșii tăi cei binecuvântați de Împăratul Ceresc"
Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorită la 21 noiembrie de întreaga creștinătate, amintește momentul în care Duhul Sfânt a început să lucreze ca s-o pregătească pe Fecioara Maria, cea care avea să-L nască pe Iisus. Acestui eveniment, monahia cu suflet de poezie Teodosia-Zorica Lațcu i-a dedicat și următoarele versuri:
Este o mică istorioară care ne vorbește despre o bătrână care citea din Scriptură pe un scăunel la poartă i care a fost întreruptă de un trecător necredincios:
- Ce citești?, a întrebat-o el.
- Citesc Cuvântul lui Dumnezeu - fu răspunsul acesteia.
- Dar cine ți-a spus că e Cuvântul lui Dumnezeu?
- El Însuși.
- Cum El Însuși? Cum poți să-mi dovedești aceasta?
Atunci când regele Umberto al Italiei a moștenit tronul, cetatea Napoli înclina spre insurecția împotriva monarhiei. Politicienii cereau măsuri violente pentru a forța oamenii să se supună, dar regele nu a permis acest lucru. Apoi, în oraș a izbucnit brusc holera, în 1884, și groaznica boală bântuia cu furie. Tânărul rege, ignorând avertismentele consilierilor săi, a părăsit palatul și a mers de unul singur prin spitalele aglomerate din Napoli.
Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia, văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărți. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase, puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină, pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță, era o farsă.
Vă îndemn, dragi cititori ai mei (dacă mai este vreunul), ca în aceste zile, când nu ne mai auzim unii pe alții din cauza sonorului dat la maximum al sporovăielii politice, să mai citiți și poezie.
Un om a căzut odată într-o fântână, de unde nu reuşea să iasă. Fântâna era lângă o staţie de autobuz, aşa că omul credea că se va găsi repede cineva care să-l scoată din adânc. Să vedem însă ce s-a întâmplat.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul Minunilor, iar minunile sunt semnul văzut al puterii și iubirii Sale pentru noi. Dumnezeu nu ne cere nouă minuni. Acelea le face El, spune Părintele Arsenie Boca!
Se spune că un prosper om de afaceri, dar și temător de Dumnezeu, se ruga împreună cu fiul său într-o seară înainte de culcare. Tatăl îi spunea fiului său astfel:
- Să ne rugăm pentru acel sărac care trăiește pe drumuri, pentru ca Bunul Dumnezeu să îi vină în ajutor.
În timpul vieții, Sfântul Arhanghel Mihail se roagă pentru noi, ne ocrotește de cel viclean. După moarte, se spune că tot el poartă sufletele pe lumea cealaltă spre cer, păzindu-le de ucigă-l-crucea, care le pândește să le ia la sine. Să vă spun o poveste despre Sfântul Arhanghel Mihail. Se zice că Sfântul a botezat copilul unui om sărac, căci omul spunea: „Pe Sfântul Arhanghel îl vreau nănaș, căci el e drept: ia la rând sufletele, pe sărac ca și pe bogat, pe cioban ca și pe împărat". Sfântul i-a botezat copilul, apoi, văzând cât e de sărac, i-a spus într-o zi:
- Fiindcă ești sărac din cale-afară, am să-ți dau un dar - să te faci doctor și să te pricopsești.
„La început Dumnezeu a creat cerul și pământul Și pământul era gol." (Gen 1,1). Acestea sunt primele cuvinte cu care începe Sfânta Scriptură. În Biblie, expresia „cer și pământ" înseamnă tot ce există, creația în întregime. Dar dintre tot ce există, dintre toate ființele pe care le-a creat Dumnezeu, două categorii merită o atenție deosebită: îngerii, care sunt făpturile cele mai nobile ale cerului, ale lumii nevăzute, și oamenii, care sunt făpturile cele mai nobile ale pământului, ale lumii văzute.
Sărbătoarea de astăzi, a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, este destinată să ne amintească o realitate pe care deseori în viață o neglijăm: Dumnezeu se îngrijește de noi oamenii, este în contact cu noi și realizează acest lucru prin creaturi intermediare, pe care Biblia le numește îngeri.
Pisoiul unei familii a fost lovit de o mașină, în încercarea de a trece strada, și a murit. Cum țineau tare mult la animal, au fost foarte triști, dar au ascuns trupul mort al acestuia de băiețelul lor de doar câțiva anișori.
Într-un mic sat polonez, era o singură vacă și într-o zi a încetat să mai dea lapte. Panicați, oamenii au întrebat peste tot și au aflat că ar putea cumpăra o vacă din Moscova, cu două mii de ruble, sau una din Minsk, cu o mie de ruble. Normal, au ales varianta mai ieftină - o vacă din Minsk. Era o vacă superbă, dădea mult lapte gras și toată lumea o îndrăgea.
O legendă povestește că la începutul lumii, când Dumnezeu a hotărât să creeze femeia, El văzu că epuizase toate materialele în bărbat și că nu mai dispunea de nimic... În fața dilemei și după o profundă meditație iată ce a făcut: a luat rotunjimea lunii, suavele curbe ale valurilor, tandra aderență a zorelelor, mișcarea tremurată a frunzelor, silueta subțire a palmierului, tenta delicată a florilor, privirea îndrăgostită a cerbului și veselia razei de soare, timiditatea rândunicii, vanitatea păunului, suavitatea lebedei, duritatea diamantului, blândețea porumbelului, cruzimea tigrului, ardoarea focului și răceala zăpezii. El a amestecat ingredientele atât de diferite și a făcut femeia, pe care i-a dăruit-o bărbatului.