Comentariu electoral (1) - Ambiţii prostești


Nici nu s-a stins bine ecoul istoricelor alegeri prezidenţiale din toamna lui 2014, de la care ne încăpăţânăm să pretindem în zadar rezultatele pe care le-am sperat, că un nou ciclu electoral bate la uşă. Din acest punct de vedere, 2016 este într-adevăr un an de foc. Românii, ca şi când n-ar avea altceva de făcut, vor păşi dintr-o campanie electorală într-alta, din primăvară până în toamnă. De restul treburilor nu ştim cine se va mai ocupa, pentru că originala noastră democraţie a făcut să crească substanţial numărul „greierilor" în detrimentul „furnicuţelor". Marea bătălie se va da pe 5 iunie, când vor fi scoase la bătaie fotoliile de consilieri locali, judeţeni şi de primar. Dar nici scrutinul din toamnă nu va fi lipsit de suspans, când ţara va trebui să-şi aleagă un nou Parlament, în situaţia în care de actualul abia aşteptăm să scăpăm.

Cine a spus că democraţia nu costă s-a înşelat profund. O mână mai spartă şi o maşinărie de tocat banii poporului în van nici că s-a mai văzut. În plus, mai este vorba şi pe cine cheltuim aceşti bani, pentru că de un sfert de veac nu facem altceva decât să alimentăm un sistem şi să umplem buzunarele fără fund ale unor indivizi care n-au făcut altceva pentru noi şi pentru ţară decât să ne îndrepte spre o direcţie total greşită. Dacă am procedat astfel un sfert de deceniu, nu credem că anul acesta vom reuşi să avem o altă soartă. Adică să dăm lovitura schimbând macazul. Vom merge după acelaşi calapod. În consecinţă, alegem ca să ne aflăm în treabă, pentru că aşa scrie în „Biblia" democraţiei, numai că şi aici sunt nuanţe şi nuanţe şi, conform înţeleptului proverb „fiecare doarme după cum îşi aşterne." La noi, ştim cum e.

Oprindu-ne la alegerea primarilor, de care suntem mult mai aproape, atât calendaristic, cât şi din punct de vedere al interesului, nu putem decât să ne exprimăm dezamăgirea pentru felul cum aleşii noştri parlamentari privesc soarta acestui scrutin. În vreme ce noi, aparţinătorii unei obşti, dorim să avem în frunte pe cel mai reprezentativ dintre candidaţi, domniile lor dau de pământ cu principiile cele mai sfinte ale democraţiei, apreciind că interesul de partid este mult deasupra celui general, al ţării, obligându-ne printr-o lege oribil de strâmbă să jucăm, electoral, cum dictează ei. Adică nu numai împotriva propriei noastre voinţe, ci şi împotriva bunului-simţ. Să încerci a convinge pe cineva că primarii se pot selecta mai bine valoric într-un singur tur de scrutin, decât în două înseamnă, dacă nu o crasă parşivenie, a avea orbul găinii. Nu-i aşa, domnule senator PSD, Petru Frăteanu?

Regretăm faptul că Justiţia a decis, în cele din urmă, alegerea, atât de importantă, a primarilor într-un singur tur de scrutin. Dacă acum, când un partid poate fi constituit din trei persoane, şi dacă fiecărui „preşedinte", din pleava acestora, i se năzare să-şi pună un candidat la primărie, vă daţi seama ce balamuc iese? Dar să nu fie o sută de candidaţi pe o primărie, ci numai zece, cu ce procent poate câştiga fotoliul un primar? Cu 15-20 sau 30 la sută? În felul acesta va mai fi el reprezentativ pentru comunitate? Dacă, printre multele imperfecţiuni pe care le avem în aplicarea democraţiei, o legiferăm şi pe aceasta, însemnă că noi, românii, într-adevăr ne batem joc de ea.

Dacă, la nivel de ţară va fi un balamuc ce nu s-a mai văzut, în zonele cu minorităţi, unde se practică din capul locului votul etnic, va fi dezastru. În localităţile transilvănene, cu de la 25-30 la sută în sus maghiari, românii, neam de neamul lor, nu vor mai „pupa" fotoliul de primar. În aceeaşi situaţie s-a aflat şi municipiul Târgu-Mureş în anul 2000, iar salvarea de a rupe acest şir al tradiţiei ungureşti a venit tocmai de la turul doi de scrutin, când printr-un efort şi o mobilizare, de un dramatism ieşite din comun ale românilor târgumureşeni, s-a reuşit impunerea în fotoliul de primar a prefectului de Mureş, de la acea vreme, dr. Dorin Florea. Şi oricât de valoros, de gospodar ar fi fost acest candidat (susţinut cu însufleţire de către ziarul nostru), care pe de-o parte s-a luptat şi cu alţi nouă candidaţi ai partidelor româneşti, nu s-ar fi impus în faţa puhoiului de votanţi ai UDMR, din lipsă de cvorum, pentru că, puţin câte puţin, ceilalţi candidaţi români îi „ciupiseră" în primul tur 12.493 de voturi, astfel încât acesta a reuşit să adune doar 33,75 la sută din opţiunile electoratului român. Salvarea ne-a venit tocmai de la turul II, pentru că, legea l-a obligat pe candidatul UDMR să reintre în luptă, cu toate că de victoria din primul tur l-au despărţit doar 168 de voturi. Şansele noastre au fost mici şi aşa, întrucât candidatul Dorin Florea mai trebuia să adauge la cele 26.338 voturi, din primul tur, alte 25.000 de voturi, ceea ce ni se părea extrem de dificil. Situaţia atât de grea de atunci m-a făcut să-mi intitulez articolul imediat de după primul tur „Calvarul lui Dorin Florea", în care prezentam dramatica stare de fapt, chemând românii la o mobilizare istorică. Titlul nu i-a plăcut lui Dorin Florea, dar a prins enorm la electorat. Graţie campaniei proprii, şi cu o susţinere fără precedent din partea ziarului „Cuvântul liber", la turul II, din duminica de 18 iunie 2000, minunea s-a produs. Cu toate că alegătorii maghiari nu s-au desprins de candidatul UDMR, Fodor Imre, românii au pus „mână de la mână" reuşind să adune (ca niciodată, într-o mobilizare istorică), în contul candidatului Dorin Florea, 47.553 de voturi, cu 2.723 mai mult decât contracandidatul său, Fodor Imre. O victorie epocală care a făcut ca Dorin Florea să fie primul primar român din istoria acestor meleaguri, ales prin vot democratic. Amintim că Emil Dandea a fost numit, ca primar, de conducerea ţării, după Marea Unire. Atunci nici nu se putea altfel.

Datorită proastei evoluţii a scenei politice, în 2016, la patru cicluri electorale din acel fierbinte sfârşit de primăvară 2000, ardelenii, în general, şi mureşenii şi târgumureşenii, în special, se află, dacă nu într-o situaţie similară, într-una mult mai dificilă. Cauza acestei stări de fapt este tocmai obligaţia impusă într-un mod neghiob de alegere a primarilor dintr-un singur tur de scrutin. Aceasta înseamnă îngenuncherea pluralismului democratic, în faţa sistemului monolit, în care alegătorii sunt obligaţi să răspundă unei voinţe impuse, dictatorială, de la centru. Evident că în faţa dictaturii induse, democraţia nu are nici o şansă, cum nu au avut-o nici popoarele civilizate ale Europei, în faţa migraţiilor de tip hoardă: a bulgarilor, ungurilor, turcilor şi tătarilor, care au schimbat, la vremea aceea, în rău, faţa bătrânului continent.

Pentru că am promovat în acest sfert de veac o democraţie prost concepută, se ştie bine că, mai ales la locale, fiecare etnie doreşte să-şi promoveze propriul candidat. Însă, dacă în cazul comunităţii maghiare se merge pe o singură candidatură, observăm că partidele româneşti se întrec, şi îşi fac chiar un titlu de mândrie, din a-şi prezenta candidaţi proprii la fotoliul de primar al municipiului Târgu-Mureş. Judecând după principii, aşa e şi corect, democratic, numai că, în cazul de faţă, noi trebuie să vedem ce face adversarul, pe care îl putem contracara, doar luptând cu propriile lui arme. Dacă românii doresc să aibă, în continuare, un primar român la Târgu-Mureş, sunt obligaţi să se unească pe acest proiect, şi să susţină, din start, un candidat unic la Primăria municipiului Târgu-Mureş. Evident, cel mai bine plasat în graţiile electoratului. Altfel suntem pierduţi.

Şi pentru a nu lungi prea mult vorba, amintesc ultimele cuvinte ale lui Tokes Laszlo, rostite cu ocazia Marşului secuilor din 10 martie 2016, în faţa Palatului Prefecturii din Târgu-Mureş, în prezenţa mulţimii de secui aflate în delir, după ce a predat petiţia reprezentantului Prefecturii mureşene, citez: „Eu sper, şi îi propun domnului preşedinte Izsak Balazs, ca atunci când ne vom fi înţeles cu autorităţile române în privinţa autonomiei, clădirea în care am adus această petiţie să fie reşedinţa regiunii autonome, a Ţinutului secuiesc."

Aşadar, în linii mari, proiectele sunt făcute. De ceea ce mai au ei nevoie este ca bastionul Primăriei Municipiului Târgu-Mureş să cadă în mâinile lor. Iar lucrul acesta se poate întâmpla la alegerile din 5 iunie 2016.

Amintesc, de asemenea, românilor că, cu primarul pe care îl vom alege acum, vom marca jubileul de 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, fapt ce va avea loc peste mai puţin de doi ani. Oare cum ne va sta nouă, târgumureşenilor, ca la acest epocal eveniment, cel mai înălţător moment din istoria neamului românesc, să ne prezentăm cu un primar din etnia celor care, la 1918, au refuzat să recunoască unirea Transilvaniei cu România şi care încă mai speră, dacă nu într-o Transilvanie autonomă, cel puţin într-un Ţinut secuiesc autonom?!

 

Lasă un comentariu