Diverse


TRACOS SRL cu sediul în loc. Tîrgu Mureş, str. Libertăţii nr.145, jud Mures, anunţă publicul interesat asupra depunerii solicitarii de emitere a acordului de mediu pentru proiectul „ Exploatare agregate minerale” propus a fi amplasat in judetul Mures, extravilan sat Santioana de Mures- comuna Panet, identificat prin Extrase Cf nr. 54 Panet si CF 55 Panet. Informatiile privin proiectul propus pot fi consultate pe pagina de internet a A.P.M. Mures, http://apmms.anpm.ro. Observatiile publicului se primesc zilnic pe posta la sediul A.P.M. Mures, Tg.-Mures, strada Podeni nr. 10 sau e-mail la adresa office@apmms.anpm.ro 

 

Lasă un comentariu

Diverse


DÎMBEAN CĂTĂLIN titularul planului: “Întocmire PUZ – Lotizare terenuri în vederea construirii de locuințe individuale” situat în com. Sângeorgiu de Mureș, sat Sângeorgiu de Mureș, str. Mociar, f.nr., jud. Mureș, anunță publicul interesat că în ședința Comitetului Special Constituit ce a avut loc la APM Mureș, în data de 02.03.2021, s-a decis ca planul nu are efect semnificativ asupra mediului, prin urmare nu este necesară efectuarea raportului de mediu. Planul urmează sa fie supus procedurii de adoptare fără aviz de mediu. Documentația care a stat la baza deciziei poate fi consultată la următoarea adresă de internet: http://apmms.anpm.ro. Observațiile justificate ale publicului pentru reconsiderarea deciziei luate, ca urmare a parcurgerii etapei de încadrare, pot fi transmise prin poștă la adresa: APM Mureș loc. Târgu Mureș, str. Podeni, nr. 10, jud. Mureș sau la adresa de email: office@apmms.anpm.ro
 

Lasă un comentariu

Diverse


SC QUINTUS SRL, anunță publicul interesat asupra depunerii solicitării de emitere a acordului de mediu pentru proiectul Construire complex hotelier propus a fi amplasat în loc.Sovata, str.Trandafirilor, nr.57-59, jud.Mureș.Informațiile privind proiectul propus pot fi obținute la APM Mureș, la numărul de telefon 0265 314 984, fax 0265 314 985, adresa de email ofice@apmms.anpm.ro, precum și la adresa de email office@hotelmuresulsovata.ro

 

Lasă un comentariu

Diverse


Franțuzoaica Coco Chanel (1883-1971) era nu numai o vestită și mult-înstărită creatoare de modă vestimentară, ci și o speculativă curtezană a bărbaților bogați, frumoși, tineri și vânjoși. Și mai avea încă o calitate în plus: o minte ageră cu care a gândit și a scris următoarea înțelepciune: “Noi, femeile, avem nevoie de două lucruri esențiale în viață: să fim frumoase ca să ne iubească bărbații, dar și puțin prostuțe ca să lăsăm impresia că și noi îi iubim pe ei”. O elocventă dovadă că ea știa mult prea bine că femeile nu pot avea două lucruri esențiale deodată și în același timp și loc: deșteptăciunea minții și frumusețea chipului și a trupului. Ori una, ori alta! Amândouă, nicidecum!; * Întrebat ce ar vrea să schimbe în Anglia, inteligentul scriitor nord-irlandez Oskar Wilde (1854-1900) a dat următorul răspuns: “Nu aș vrea să schimb nimic, cu excepția vremii”. Notă: Bănuiesc că acum, dacă ar mai fi trăit, mai avea măcar încă două dorințe: interzicerea “corcirii” etnice, sociale și monarhice a membrilor Casei Regale, precum și alegerea celei de-a doua reședințe a Coroanei Regale a Angliei și Irlandei de Nord: satul Viscri, din Țara Oltului și a Bârsei. Localitate așezată cum nu se poate mai frumos și liniștitor, în chiar inima fierbinte a Ardealului-Transilvan și Românesc; * Mi s-a dat să văd o casă în care îmbrăcămintea, încălțămintea și așternuturile paturilor locatarilor ei erau într-atât de dezordonat aruncate prin toate camerele, încât erai tentat să crezi că au fost întoarse pe dos de apele răvășite ale inundaților; * În sfârșit, am găsit ceea ce nu credeam că voi mai găsi vreodată. Ca atare, m-am bucurat nespus de mult. Era scrisoarea de la ea, pusă la păstrare între filele unei cărți demult citită de ochii mei tineri de atunci, demult de tot. Scrisă de ea în încercarea de a-și fi luat rămas bun de la prietenia și iubirea noastră îndelungată. Cu teama nerăbdării în suflet, am sunat la vechiul ei număr de telefon și mi-a răspuns vocea domoală a unei fetițe, spunându-mi că buna ei bunică a murit de curând și că-i este tare dor de ea! Și mie, dragă fetiță dragă, aveam a-i spune! După care, cu vocea-i năpădită de lacrimi a adăugat: Să știți că bunica ne-a vorbit tare frumos despre dumneavoastră, iar pe mine m-a rugat ca, dacă o veți căuta, să vă dau adresa cimitirului și mormântului său. Vinerea viitoare, la ora 11.00, va fi parastasul de șase săptămâni. Vă așteptă atât bunicuța mea dragă, cât și noi toți, urmașii ei! Trei dintre copiii dânsei, cu soțiile și soții lor; trei nepoți, patru nepoate și doi strănepoți. Vă rog din suflet să veniți și dumneavoastră! Cu siguranță bunica vă va spune ce mi-a spus și mie: Că v-a iubit și stimat nespus de mult, iar când vă citea articolele din gazete sau vă asculta la Radio, lăcrima de bucurie și mândrie!; * Denumirile câtorva delicioase mâncăruri pregătite de bătrânele țărănci ale unor sate sibiene și vâlcene, musafire ale Muzeului ASTRA din “Dumbrava Sibiului”. Din satul Păuca Văii Secașelor: Ciorba acrișoară din aluat zdrențuit; Româncele din Roșia, Daia, Nou și Cașolțul Văii Hârtibaciului: zeamă de “bâte” făinoase și plăcintele cu brânză burduf și urdă, coapte pe vatră; iar săsoaicel: ciorba acrișoară din cartofi cu afumătură de porc denumită “brodenlawen”; tocană de carne cu “pisătură” din slănină tocată mărunt; plăcintă din mălai de mămăligă, frământat cu lapte de bivoliță și îndulcit cu miere de albine; Din comuna Târnava Mediașului: sarmale “ca la mama acasă” și lichidul cu varză dulce, călită cu solzi mari de ceapă albă; Din Arpașu de Sus al Țării Oltului și Munților Făgăraș: fasole frecată, în amestec cu zeamă de prune și corcodușe galbene; costițe de porc rumenite pe grătar, iar apoi date în focul cirului mămăligii; iar ca desert plăcinte împăturite; Din orășelul Miercurea Sibiului: ciorbă cu găluște, tocană din carne de oaie și “plăcinta miresei” din fructele toamnei; în vreme ce soțiile și fiicele de rromi din Perișanii-Vâlcei ne-au oferit o mâncare scăzută din păstăi de fasole cu deresătură garnisită cu cârnăciori prăjiți pe grătar; * Un oarecare Costache Ioanid mi-a trimis, într-un plic poștal, fără adresa completă a expeditorului, un frumos și maestru gând versificat: “Nu mă satur să privesc/florile câte înfloresc./Nu mă satur până mor/să mă mir de taina lor./

Și mă mir din ce răsar/lacrimi de mărgăritar./Și mă mir de unde vin/psalmii florilor de crin./Nu mă satur să privesc/florile câte-nfloresc,/fiecare-n alt veșmânt/tors în taină din pământ”.

Lasă un comentariu

Diverse


Cu sufletul cernit de supărare și cu gândul întristat de vestea tristă a tragediilor, mult prea tragice, prin care a trecut Grecia și al său cult și brav popor elen (creștin ortodox mai înainte de apariția în lume a catolicismului și mult mai vechi decât a deveni Olimpul legendar, iar Muntele Athos evlavios), părintele-profesor Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Ierarh Andrei Șaguna" din Sibiu, ne sfătuiește că ar fi cel mai nimerit „…să ne ținem gura la durerea altora, dacă nu suntem în stare să ne rugăm tăcând". După care adaugă următoarea rostire a gândului său îndoliat: „Iartă-ne, Doamne, că în liniștea nătângă uităm că Dumnezeu nu omoară și nu aprinde păduri, că el pedepsește cu dragoste, iar Grecia și locuitorii săi ne spun că nicicând nu se va răci cenușa tragediei lor!"; • Din adevărurile de netăgăduit ale vieții omului, trei dintre ele decupate din inspirația versificată a filozofului-poet Lucian Blaga (1895-1961), fiu al Lacrămului Văii Frumoase a Sebeșului-Albei Iulii: 1.-„Copilul râde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul"; 2. - „Tânărul cântă: Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea"; 3. - „Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e înțelepciunea!"; • O altă înșiruire de adevăruri adevărate, gândite de alte minți, rostite de alte guri și scrise de alte mâini. Trăind nu numai în stricta realitate a zilelor și anilor vieții mele, ci și în lectura paginilor unor cărți de căpătâi și demult scrise și recent uitate, am ajuns la concluzia, universal valabilă, cum că pentru fiecare om există un ceas al venirii sale pe pământ și un altul al plecării definitive din această lume mare. Că drumul fiecăruia în viață este unic în felul lui, oricât am fi dispuși să credem că uneori se întâmplă să străbatem aceleași drumuri și să ne iasă în cale aceleași întâmplări. Sunt de acord că ele pot fi asemănătoare, dar nu și în lungimea sau în scurtimea pașilor noștri. Și nici a ritmului călcării lor adâncit și apăsat! Cât despre drumurile românești (reale, nu cele imaginare, poetice, filozofice sau politico-electorale), avem la îndemâna luminii ochilor și la puterea înțelegerii minților noastre să pricepem, sau să nu pricepem lecția scrisă, lăsată nouă încă din anul 1940, de romancierul Mihail Sadoveanu (1880-1961). O lecție rămasă valabilă până în zilele noastre: „Drumurile care nu sunt asfaltate, nici pardosite cu granit, care au rămas ca-n veacul părintelui Decebal, îmi par mult mai interesante, căci mă pot scoate pe tărâmul celălalt". Fiecare „călător" urmărește un drum, lăuntric sau exterior, călăuzit de o conștiință, despre care filozoful (n.a. istoricul și criticul literar) Tudor Vianu (1898-1964) scrie că „este purtătorul marilor forțe ale istoriei. Fiecare dintre noi este moștenitorul istoriei și creatorul ei. Mă simt apăsat de întregul trecut și răspunzător pentru întregul viitor."; • O autoconstatare, precum cea care urmează: În decursul vieții, corpul omului trece de la starea de foarte bine înspre cea de tot mai grea oboseală, inclusiv a minții-uituce. Este chiar și cazul meu, atunci când mă uit în oglinda dimineților și constat că sunt precum România de astăzi. Ca urmare, mă surprind exclamând în gând: „Ce-am fost și ce-am ajuns!" De unde și readucerea aminte a amintirilor prietenului meu. Cel care era un foarte deștept coleg de școală primară. El mă întreba, mai zilele trecute, dacă îmi mai amintesc cât de bucuroși eram noi doi, în anii cruntei secete și a foametei care i-a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial (respectiv în intervalul anilor 1945-1947), atunci când în recreația mare aveam de împărțit o bucățică de mămăligă rece și un măr pătul sau o pară mălăiață. Iar acum, îmbuibatul său strănepot, elev în clasa a 4-a, aruncă la coșul de gunoi bunătatea de sandvici cu șuncă și cașcaval! Numai că noi, pe acea vreme, aveam în catalog doar note de ZECE, iar strănepotului său i se plătesc ore de meditații la matematică și la limba română. În schimb, nu are rival în clasă și pe stradă la vorbitul în limba engleză și la butonatul pe Internet!; • Scriitorul-dramaturg George Bernard Shaw (1856-1950), Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, ne spune că „Muzica este foarte frumoasă, dar o femeie care cântă la pian toată ziua este un blestem"; • Nu știu cum se face, dar nu există concert sau spectacol de teatru în care printre spectatori să nu se afle măcar unul care este răcit cobză, tușind zgomotos sau înfundat în neștire; • Soția cântă de zori la vioară, șantajându-și soțul că nu se va opri până nu-i promite ferm că-i va cumpăra rochia preferată; • Aflând că plec la munte în „concediu de pensionar-veteran", un prieten mă întreabă răutăcios dacă am pus în bagaje și „o carte de vacanță". Iar răspunsul meu a fost pe măsura întrebării lui: am cumpărat de la anticariat cărți gata citite, pentru ca eu să nu mă mai obosesc cu cititul!; • Din amintirile mărturisite ale unui bătrân judecător de tribunal: „N-am văzut hoț care să se rușineze și să își recunoască fapta, cu toate că dovezile erau evidente"; • O mult prea tristă mărturisire personală: A ajuns să nu mă mai mire nici faptul că amărâții de emigranți arabi și africani refuză să rămână definitiv în țara mea. Și le dau dreptate din moment ce fac același lucru și milioane de români care muncesc și se distrează în țări străine!

Lasă un comentariu

Diverse


Am zăbovit, într-una dintre zilele fierbinți ale verii, la umbra umedă și rece a zidurilor blândei Mănăstiri Putna și a falnicei Cetăți a Sucevei măritului domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt, după care, cu smerenia cuvenită unui ardelean îndrăgostit de Țara de Sus a Moldovei și a lui Eminescu, am urcat până în încântătorul ținut al Fundului Herții. O ireală Gură de Rai, din vecinătatea nefirească a bornelor de frontieră ale unei zbuciumate istorii din nordicul ținut al României. Rețin spusele, în grai dulce bucovinean, ale unei destoinice femei care, în cerdacul casei sale, încondeia ouă cu chipul blând al Maicii Domnului cu Pruncul în brațe: „La noi, oamenii sunt tare credincioși, omenoși, frumoși, sănătoși și harnici; casele le avem mici, calde și primitoare, curate ca lacrima, ce par a fi înghițite de grădini pline cu flori și nuci, care se revarsă spre câmpuri cu holde de grâu, porumbiști și pășuni. Laptele ne vine direct din țâța vacii, ouăle din poiata găinilor, curcilor și bibilicilor, roșiile din grădină, iar mersul lumii și poveștile din sat, de peste gardul vecinilor. Dar Raiul Raiurilor a fost și rămâne pădurea. De acolo vin ciupercile de rouă pentru borș și hribii pentru tocăniță; cireșele amare, fragile, zmeura, afinele și murele pentru dulcețuri și siropuri, pojornița și sânzienele de leac, lemnele de foc și aerul înmiresmat, ca și răcoarea din arșița verii". Constat, apoi, că de la liziera pădurii se vedea până dincolo, în Ucraina și în curtea mânăstirii părintelui-duhovnic Jar, unde sute de copii vitregiți de soartă și-au găsit gura lor de rai prin dragostea acestui preot român cu inima cât ținutul Herții.

Din tot ce-am văzut, auzit și priceput, m-am convins că pentru „răzeșii" lui Ștefan, gurile politicienilor sunt guri de iad, prin care varsă peste lume foc și pucioasă; • Cineva spunea (și multă dreptate avea) că românul se adaptează oricăror împrejurări ale vieții sale, oriunde s-ar afla în lumea asta mare. Și tot el mai spunea că este mândru de neamul în care, întâmplător, s-a născut și că este o aiureală noțiunea de „statul paralel", din moment ce noi, oamenii, în general, și românii, în special, nu suntem paralel unii cu alții. Ca urmare, nu ne mai înțelegem între noi fiindcă nu mai avem capacitatea de a ne asculta și tolera, precum bine scrie în „Apocalipsă" (versetul 329): „Iată, EU stau la ușă și bat, de va auzi cineva glasul MEU și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu MINE"; • Ce sinceră și cutremurătoare mărturisire de viață adevărată, din partea unui eminent cadru didactic de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Ierarh Andrei Șaguna", din cadrul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu, preotul Constantin Necula: „Aud des de la oameni care nu cred că Dumnezeu există: Unde este Dumnezeu în boala copiilor, drama familiilor ori tragedia războaielor? Pentru o clipă, atunci când îi ascult, mă întorc în anii mei dintâi. Și-i întreb: Accept că Dumnezeu nu există pentru că există toate aceste sfâșieri. Dacă El nu există, atunci cine e vinovat de toate acestea, logic și realist vorbind? Și descoperim vinovații. Abia atunci le spun: Ei bine, pentru că Dumnezeu nu este vinovat de toate aceste răutăți ale noastre, cred că există și nu îi putem limita existența doar pentru imposibilitatea noastră de a-l pricepe. Și-mi aduc aminte că eu însumi sunt un paralitic de la fântâna Capernaumului ateo-comunist vindecat de Hristos. Sunt sigurul despre care știu ce a făcut după ieșirea din paralizia sufletească"; „Aproape că ți-e frică să mai vorbești despre lucrurile grele prin care trece sufletul unui om în vremurile de acum. Vremuri care afirm, jos și tare, îndrăznesc să scriu, că omul evoluat nu mai are suflet, nu mai are sexualitate, nu mai are ca formă de existență familia, nu mai are chip, nu mai contează decât ca burtă consumistă pentru propuneri de o violență care face din iad spațiu de odihnă și din viață un chin propriu-zis (…) O lume în lanțuri, situată mereu la margine de cimitir, a vieții, mai mult spre moarte decât spre viață", încheie mărturisirile scrise părintele Necula; • Lecturând, ca un nespecialist ce sunt în ale Dreptului și Justiției Românești și a celei Universale, unele dintre modificările propuse a fi incluse în așa zisele „Coduri-penale și de procedură penală", am constat că nu sunt trecute nici măcar cele mai ușoare pedepse pentru mai multe infracțiuni grave, între care trădarea de țară și pedofilia (dacă cumva ai pașaport străin occidental), iar violatorii și criminalii nu sunt considerați pericole publice; • De veți poposi cumva în comuna arădeană Pecica, important centru agricol, legumicol și pomicol bănățean, localnicii îți vor oferi, ca suveniruri, nu poze-ilustrate transpuse pe hârtie fotografică color, ci dulcețuri, compoturi, siropuri, zacuști, salate și murături în borcane și sticle pictate de gospodine și de talentații lor copii - elevi ai Liceului „Gheorghe Lazăr" din localitate; • Un gest umanitar unic în felul său: enoriașii - prieteni ai Preasfințitului preot Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, au oferit unui număr de 100 de copii sărmani din orășelul sibian Copșa Mică, precum și din satele învecinate, Valea Viilor și Motiș, tot atâtea biciclete, reprezentând un frumos dar al vacanței școlare.

 

Lasă un comentariu

Diverse


Atâta vreme cât a fost liber (deci nu deținut politic, iar apoi mereu supravegheat), filozoful Constantin Noica era considerat drept un veritabil „antrenor cultural" pentru tinerii din anturajul său; • Preotul-profesor universitar sibian Constantin Necula constată că „Din neliniștea neliniștită și revolta lucidă, încercăm să ne «odihnim» de greutatea vieții acestei lumi răzgândite în care ne zbatem"; • De la Leonardo da Vinci (1452-1519), reprezentant de frunte al epocii renașterii-florentine italiene, ne-a rămas următoarea înțelepciune: „O zi trăită bine aduce un somn liniștit. La fel, o viață trăită în cinste, atrage după sine o mare liniște"; • Pentru a nu vă mai complica în complicatele și pătimașele voastre preferințe politice și lingvistice, atunci când vă certați în alegerea denumirilor unor străzi, propun primarilor și consilierilor locali din așezările multietnice românești (precum Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, Oradea, Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc) să împrumute exemplul landlărilor-germanizați și românilor-românizați din comuna sibiană Cristian. Pentru că, de când se știe, ea dăinuiește pe acest pământ românesc-transilvan (respectiv din 1223, anul atestării sale documentare) cele 35 de străzi ale sale nu poartă denumiri, ci cifre romane. Asemeni orașului New York. De unde bănuiala mea și a altora ca mine, că locuitorii marelui, multietnicului și „tânărului" oraș american (vechi de nici trei secole) au fost inspirați de năstrușnica inspirație administrativă a celor din Cristianul Mărginimii Sibiului; • Un prieten neprietenos și fățarnic mă întreabă într-o doară: „Ioane, cum se face că pensia nu ne-a crescut în ritmul scumpirilor, iar pofta noastră de mâncare și setea de băut ne-au rămas constante?!"; • Din spusele gândite și scrise de filozoful persan Redaki, trăitor pe teritoriul actualului Iran, cu peste o mie de ani în urmă: „Nu te lăsa furat de-a nepăsării tihnă/Lumea-i necinstită, te vinde nici că-i pasă/Miezul cel rău se ascunde sub chip înșelător/În faptă-i răutatea, iar fața-i e frumoasă; • Ne ajung puturoșii noștri, asistați social, nu ne mai trebuie și trântorii-certăreți și războinicii, fugiți din lumea arabă și din cea nord-africană. Mai bine să vină la noi chinezii harnici, cei care nu numai că munesc mult și mănâncă puțin, dar sunt extrem de disciplinați și necorciți cu alte nații; • De la cneazul ruso-ucrainean Monomah Vladimir (1035-1125), întemeietorul în Crimeea a orașului care îi poartă prenumele, ne-au rămas multe vorbe înțelepte, între care: „Să nu vă prindă soarele dormind. Nu vă jurați dacă nu sunteți nevoiți, dar odată ce ați jurat, țineți-vă jurământul. Vizitați-l pe cel bolnav, iubiți-vă nevestele, dar nu le dați putere asupra voastră. Lenea e mama tuturor viciilor. Nu vă leneviți în facerea de bine"; • Dacă cumva ne hotărâm să recitim paginile romanului „Moromete", într-un loc anume vom afla că autorul lui, regretatul scriitor Marin Preda (1922-1980) ne va spune, prin mărturisirile eroului său principal, Ilie Moromete, că atunci când „un țăran vine la București, tot țăran caută". Numai că pe acea vreme (perioada interbelică) țăranul teleormănean și ilfovean venea cu babornița din papură plină de „pomeni" de tot felul pentru a le oferi, în dar, rudelor și consătenilor, și numai rareori diriguitorilor treburilor țării, iar acum nu le mai ajunge portbagajul mașinilor, pentru că numărul profitorilor s-a înmulțit precum ciupercile-nebunele după ploile văratice. Iar lista pofticioșilor este tot mai lungă, din ea nelipsind politiceni-parlamentari, miniștri, secretari de stat, medici, avocați, procurori, judecători, polițiști, bancheri-creditori, cămătari, precum și cadre didactice de licee și de universități; • Și pentru că ne aflăm în plin sezon al pepenilor, câteva sfaturi pentru cumpărători: 1. Să aibă pe coajă pete gălbui, nu albicioase; 2. Defectele lemnoase pe coaja verzuie dovedesc că albinele i-au polenizat florile de mai multe ori, miezul fiindu-i cu atât mai dulce și mai aromat; 3. Cu cât pepenele este mai greu, cu atât miezul lui este mai roșu, mai zemos și mai proaspăt. Însă, cu condiția ca codița lui să fie uscată, semn că este copt natural; • Am cunoscut un criminal în serie, precum vestitul Râmaru. Ca urmare a ferocității unora ca el, te-ai aștepta ca acestor neoameni să le fie indiferent dacă trăiesc sau mor. Nimic mai fals! Pentru că ei sunt cei mai dornici de propria lor viață! Dovadă că, de când își aud sentința de condamnare la moarte și până la execuție, ei se tânguiesc continuu în celula lor de detenție. Ca urmare, plâng până și în somn. De unde și „ferocitatea" celor care pun în aplicare sentința de execuție. Fie prin împușcare sau spânzurătoare, fie prin electrocutare sau prin injectare letală. Nestabilind nici ziua, nici ceasul și nici secunda, făcând din continua amânare a execuției cea mai groaznică tortură! Tot așa ar fi procedat și cu soții Ceaușescu, dacă n-ar fi fost răutatea, graba, teama și necredința nedreptății făcute de criminalii lor, prin mitraliere, în chiar Sfânta zi a Crăciunului anului 1989!

Lasă un comentariu

Diverse


Un prieten, „pasionat-internaut"a strâns într-un buchet câteva dintre întrebările și sfaturile adresate nouă, pământenilor, de Bunul Dumnezeu: 1. - Nu contează ce fel de mașină conduci, ci pe câți dintre cei fără un mijloc de transport i-ai luat în mașina ta; 2. - Nici câți metri pătrați are casa ta, ci pe câte persoane ai primit, cu drag, în ea; 3. - Nici cu ce fel de haine te îmbraci, ci pe câți oameni dezbrăcați i-ai ajutat să se îmbrace; 4. - Nici cât de mare este câștigul tău, ci câți bani ai dat celor harnici, însă nenorocoși, săraci, înfometați sau grav bolnavi; 5 . - Nici ce profesie ai, ci ce lucruri bune faci cu ea; 6. - Nici câți prieteni ai, ci cu câți ești tu prieten adevărat; 7. - Nici pe cine ai vecini, ci ce fel de vecin ești tu cu ei; 8. - Și cu toate că a trecut atât de multă vreme până ți-ai adus aminte de mine, eu te voi lua cu dragoste de mână, conducându-te la Poarta Raiului; • Nu cu mulți ani în urmă, am cunoscut un bătrânel târgumureșean simpatic care se lăuda că are o pensie lunară de cinci ori mai mare decât mica mea simbrie de reporter. Și nu numai pentru că a fost membru al PCR-ului în ilegalitate (Partidul Comunist Român), dar și pentru că, tânăr fiind, ani în șir era nevoit să se ascundă (n.a. fără să fie căutat de nimeni) în „casa conspirativă" a unei prea-frumoase femei, al cărui bărbat era în pușcărie, condamnat la 10 ani de temniță grea; • Un eminent filolog și talentat gazetar, care și-a făcut școlile primare, gimnaziale, liceale și universitare „la zi" (nu la „fără frecvență", precum mulți dintre noi), ne îndeamnă să luăm aminte și să ținem minte că nu-i corect când vorbim sau scriem cam așa: „clasa I-a", în loc de „clasa I", sau „trei de i", în loc de „trei i" (fiindcă nu spui „trei de oameni", ci „trei oameni", acel „i" fiind asimilat unui substantiv); • Ce miracol românesc miraculos și curios ca să te fălești că țara ta este străbătută (cadastral-topografic și geografic vorbind) de Paralela 45 a Globului Pământesc, iar mai nou să constați că trăiești în mai multe „State paralele", stăpânite și manipulate de politruci și justițiabili îmbogățiți peste noapte, arțăgoși, aroganți, sfidători și mincinoși. Iar tu, ca președinte de țară ce ești, și încă mai vrei să candidezi pentru cel de-al 2-lea mandat, să te prefaci că nu vezi, nu auzi și nu simți această anormalitate a obiectivului subiectiv! De unde și imaginarele mele bucurii, devenite tot mai triste, bântuite de grele gânduri goale. Dar și de neputința de a mai putea stăpâni munca obositoare și iubirea inimii iubitoare! Precum spusele versificate ale unui inteligent scriitor-jurnalist francez, Andre Malraux (1909-1976), în a sa carte „Cuceritorii": „Singur lupt și câștig sau pierd/De nimeni n-am nevoie să mă elibereze/Nici unui Crist nu vreau să-i vină-n minte/Că ar putea vreodată să moară pentru mine". De unde și constatarea extrem de realistă a unui alt contemporan și conațional de-al său, și tot scriitor, ca și el, Albert Camus (1913-1960): „Când amănuntul este viața unui om, el reprezintă pentru mine toată lumea și toată istoria"; • Ascultați măiastra muzicalitate a scrisului-poetic al prietenului meu sibian și hârtibăcean, Ioan Gligore Stopiță: „Cireșar - 24 iunie - Ziua nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul; Ziua nopților parfumate - Sânzienele.

O, Sânziană, plămadă dumnezeiască ostenită de propria-ți mireasmă! O, Sânziană, ființă plămădită de Dumnezeu și drapată cu fragila alcătuire de fecioară, ce porți pe cap cununi galbene de disc solar! Cununi făcute în stelele noastre pentru vii și morți, aruncate pe acoperișul casei sau prinse la stâlpul porții. Veniți, cireșele sunt coapte, iar macii roșii au înflorit! Femeile au epidermă de cireașă coaptă, ochii migdalați și mers de felină ce le sfâșie conturul… Flori plăpânde și crepusculare. Cu cercei de cireșe la urechi… Copiii, ca niște muguri plăpânzi, pe buze cu stropi de lapte matern sau cu picături de ploaie văratecă… Vlăstare tinere ce vor zămisli Zidirea și Timpul…" (n.a. - Într-o astfel de zi a Cireșarului, în 15 iunie 1889), „Eminescu a plecat din Lumea Deșartă în Nemurire". (n.a. Iar într-un astfel de anotimp, însă al verii anului 1866, el a trecut prin Ardealul Transilvan) „purtând pe încălțările sale praf de luceferi și stele… Acum, iezii (n.a. de căprioare și de ciute carpatine) mor doar împușcați cu cireșe de aur și cu ouă de rândunică… Acum, când iubirea se lasă peste noi, parfumată,/ Veniți, cireșele sunt coapte, iar macii roșii au înflorit!" (n.a. În holdele de grâne cu spicele coapte de bătrânețea lor. Și cu boabele năclăite și încolțite de răceala unor nesfârșite, triste și păguboase ploi și inundații).

 

Lasă un comentariu

Diverse


„Guvernul României a aprobat plata unei contribuţii financiare, voluntare, în limita sumei de 60.000 de euro, pentru finanţarea lucrărilor de refacere şi de dotare a clădirii Şcolii Generale din localitatea Susnjevica (Republica Croaţia) şi înfiinţarea, în cadrul acesteia, a unui Centru multifuncţional destinat păstrării şi promovării dialectului, culturii şi tradiţiilor istroromâne". n Printr-o hotărâre, „Executivul României a aprobat înscrierea «Crucii Comemorative a Eroilor Români din Primul Război Mondial», de pe masivul Caraiman, în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, pentru darea acestuia în administrarea Ministerului Apărării. Crucea de pe Caraiman va fi reabilitată prin finanţare de la bugetul de stat". n „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis revocarea măsurii controlului judiciar în cazul mai multor inculpaţi din dosarul retrocedărilor ilegale de păduri, printre care se află fostul deputat PSD, Viorel Hrebenciuc, fostul ministru Tudor Chiuariu, alt fost deputat - Ioan Adam, Andrei Hrebenciuc (fiul lui Viorel Hrebenciuc), Adam Crăciunescu (fost director al Romsilva), Lorand Andras Ördög (judecător la Tribunalul Covasna), Paltin Gheorghe Sturdza (beneficiarul retrocedării), Iosif Kadas, Constantin Bengescu, Sorin Ion Iacob şi Ioan Mătăşel. Ei au fost trimişi în judecată pentru diferite infracţiuni: constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, spălare de bani, instigare la abuz în serviciu, cumpărare de influenţă, făcându-se vinovaţi pentru retrocedarea ilegală a 43.227 de hectare de pădure, în judeţul Bacău, în favoarea lui Paltin Gheorghe Sturdza şi în defavoarea Romsilva".

Darnică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dovedeşte, din nou, pentru unii - mumă, pentru alţii - ciumă! (Sursa - Agerpres).

Lasă un comentariu

Diverse


• Noul PNL a urcat pe primul loc în sondaje, depășind PSD! Conform primului sondaj realizat de INSCOP, în 2015, noul PNL se clasează pe primul loc, cu 44,2% din opțiunile exprimate de votanți, urmat de alianța PSD-UNPR-PC, cu 37,4%, apoi, în ordine, de UDMR, Partidul Mișcarea Populară, Partidul Liberal Reformator, PPDD, Partidul România Mare și PNȚCD, cu procentaje între 5% și 0,9%

• Senatorul Crin Antonescu, fostul lider al PNL, a anunțat că intenționează să se retragă din politică la finalul mandatului de parlamentar, așa că nu va mai candida pentru un nou mandat la viitoarele alegeri legislative

• Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, consideră că „Guvernarea Ponta a fost un element nefavorizant, un handicap pentru campania prezidențială (…) Executivul condus de Victor Ponta nu era pregătit și nu avea experiența necesară pentru relația cu Diaspora"

• „Pentru 2015 nu există nicio înțelegere de susținere parlamentară cu Guvernul Ponta" - declară liderul UDMR, Kelemen Hunor. Oare? Cine îi mai crede pe cei mereu la Putere, din 1990 încoace, sau în preajma scaunului celor puternici?

• Senatorul Alexandru Mazăre, fratele primarului din Constanța, a demisionat din PSD și se va alătura grupării lui Mircea Geoană și Marian Vanghelie, aderând la noua platformă politică - „România noastră", lansată, oficial, la începutul acestei luni. începe, cumva, „subțierea" PSD?

• Monica Macovei invită, la 1 martie, la lansarea unui nou partid, „al treilea pol politic din România" „fără baroni și fără finanțări murdare"

• UNPR își propune să strângă, la nivel național, până în aprilie 2016, un milion de membri, încât Uniunea Națională pentru Progresul României să devină „o forță politică dominantă în România". Oare vor merge ei singuri la viitoarele alegeri parlamentare, fără a mai accepta să fie remorca PSD?

• UNPR salută decizia lui Klaus Iohannis, de a-l propune director al SRI pe europarlamentarul Eduard Hellvig, iar pe viitor „progresiștii" vor susține orice act politic sau instituțional ce vizează consolidarea stabilității."

• „Nu am nicio legătură cu Microsoft - declară Radu Berceanu, fostul ministru al Transporturilor. Abia aștept să fiu chemat la DNA să lămurim lucrurile!"

• Vom trăi și vom mai vedea!

• Senatorul Ion Popa, președintele Organizației Județene PNL Argeș, susține „limitarea la maximum două mandate pe care o persoană le poate avea într-o funcție politică, de administrație centrală sau locală". De văzut ce părere au și colegii parlamentari și alți alergători după funcții, care, cu greu, vor fi dispuși să lase ciolanul privilegiilor!

Lasă un comentariu