Sfânta Scriptură are multe cuvinte dure împotriva incorigibilei înclinații a omului spre a-i judeca pe alții: „Tu cine ești ca să-l judeci pe aproapele?" (Iacob 4, 13). „Tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârșești aceleași lucruri" (Romani 2,1). Să reflectăm asupra acestor motive, pentru a nu judeca pe nimeni, așa cum ne învață Sfântul Iacob și Sfântul Pavel. Cine ești tu să-l judeci pe fratele tău?
Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei și, aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit. După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut cu uimire cum înaintea ușii sta un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în mână.
- Cine ești - a întrebat bătrânul - și ce poftești de la mine?
- Sunt Arhanghelul Mihail, a răspuns tânărul. Nu te las să intri.
- Din ce pricină, Mărite Arhanghel?
Și a răspuns îngerul:
- Dumnezeu m-a trimis aici, zicând: Întreabă-l pe Isac ce poruncește să fac cu fratele lui pe care l-a judecat și l-a osândit?
Bătrânul s-a rușinat îndată și, căindu-se, a zis:
- Am greșit, iartă-mă!
Îngerul a răspuns:
- Scoală-te, Dumnezeu te-a iertat. Păzește-te, de acum înainte, să nu judeci pe cineva mai înainte de a-l fi judecat Dumnezeu.
Suntem aprigi când judecăm pe alții și cu câtă iuțeală suntem gata să osândim și să dăm verdicte! Ar fi bine să fim aspri cu noi înșine și blânzi și înțelegători cu ceilalți! Să ne amintim acest lucru deseori, ne va prinde bine în viața de fiecare zi, când vrem să îi judecăm pe alții, sau să-i vorbim de rău, căci și aceasta este o formă de a-i judeca.
